Sunday, December 30, 2007

Greseli mari

1. O primă greşeală cred că a fost faptul că au fost desfiinţate CAP-urile deoarece exista posibilitatea păstrării (cu ajutorul lor) a pământului agricol comasat, în suprafeţe care ar fi putut fi exploatate cu metode industriale. Acest lucru s-ar fi putut face (aşa cum s-a făcut de altfel în alte state) printr-o serie de metode care să schimbe statutul acestora în societăţi agricole. Prin încurajarea păstrării pământului sub diferite forme cum ar fi:
a) Cei care nu mai doreau să păstreze pământul în acestă formă să primescă pământ la marginea exterioară a societăţii (în acest fel ar fi fost descurajaţi să ceară pământul înapoi).
b) Să fie recompensaţi cu o sumă de bani cei care păstrează pământul în societate.
c) Să fie recompensaţi cei care nu pot munci dar lasă pământul în societate, cu o parte din recoltă (25-50%).
În acest fel culturile agricole s-ar fi putut dezvolta, nu ar fi regresat în măsura în care acest lucru s-a întâmplat şi s-ar fi putut păstra mai bine şi instalaţiile agricole din IAS-uri care s-ar fi putut transforma în societăţi agricole prestatoare de servicii şi ar fi dus şi la pastrarea irigaţiilor ce au fost distruse aproape în totalitate.

Problema este: ce se poate face pentru remedierea acestei situaţii?

În acest sens cred că ceea ce se poate face este fie remedierea situaţiei printr-o decizie de stat (asemănătoare cu cea prin care s-a ajuns la această situaţie) adică să se constituie (să fie refăcute) asociaţiile de terenuri prin sprijinul sau cu concursul statului in sensul de a fi încurajate persoanele care (în formele arătate mai sus) păstrează pământul într-o formă comasată.
O altă posibilitate ar fi ca să se constituie (tot cu ajutorul statului, pentru că nu văd cum altfel) societăţi puternice, care să aibă posibilitatea de a sprijini (inclusiv cu bani sau recoltă) persoanele care îşi lasă pământul în colectiv, în asociaţie. Aceste societăţi comerciale să fie capabile de culturi irigate (de aşi construi sisteme de irigaţii) şi de o agricultură cu mijloace mecanizate, o agricultură modernă.
De fapt agricultura este o parte însemnată din economia natională (30 - 40%) şi, dacă este bine condusă ar putea contribui substanţial la creşterea situaţiei economiei noastre. Prin dezvoltarea producţei agricole poate fi susţinută activitatea industriei (in special a industriei legate de agricultură, a producţiei de conserve şi produse congelate, de dulceţuri şi miere etc).

2. O altă greşeală este renunţarea la gratuitatea învăţământului general. Învăţământul la ora actuală este gratuit doar cu numele, de fapt el nu este gratuit. Un elev de liceu (şi chiar în clasele de gimnaziu) trebuie să facă o serie de meditaţii dacă doreşte să se instruiască. Acest lucru nu este admisibil.
De asemenea există o serie de taxe ce se plătesc de către elevi pentru a compensa lipsa de căldură de exemplu sau o serie de lipsuri, de care este datoare şcoala şi care nu mai sunt asigurate la ora actuală. Eu însă nu sunt de acord cu reducerea programei de învăţământ pe motiv că elevii sunt prea „stresaţi” şi că nu pot face faţă. Dacă li se prezintă de exemplu 10 probleme elevilor, ei în cel mai bun caz reţin cinci din ele. Dacă li se vor prezenta doar două, în cel mai bun caz vior reţine i’una singură, în orice caz, ei vor reţine doar o parte din problemele ce li se prezintă.
Învăţământul nu trebuie îngrădit în nici un fel şi în special e lipsa resurselor materiale. Eu consider dreptul la învăţătură ca un drept fundamental al omului. Acest dept nu trebuie îngrădit. Astăzi el este îngrădit în diverse forme şi acest lucru este vizibil pentru că o serie de persoane renunţă la învăţătură şi asta datorită lipsurilor materiale. Acest lucru se vede din rata ridicată a analfabetismmului, care, la un moment dat nu mai exista. Acum el înregistrează cote alarmante.

3. O greşeală o consider şi aceea că o serie de funcţionari de stat au primit majorări mari de salarii, în dauna celorlalţi oameni care muncesc şi ei. De exemplu persoanele din justiţie, armată, funcţionarii de stat etc care au sala de 100 şi chiar 150 e ori mai mari decât salariul minim. Ce fac aceşti oameni de sunt atât de apreciaţi?
Fac ei ceva deosebit? Înainte de 1990 diferenţa de salarii era (cel puţin aşa ştiu eu) de 1/6 între cele mai mici şi cele mai mari salarii (dar să zicem că acest raport ar fi de 1/20, dar nu de 1/150). Nici acest lucru nu este admisibil. Acest lucru s-a făcut pentru că cei cu salarii mari au nevoie să fie susţinuţi, se susţin între ei şi cel mai bine cu ajutorul forţelor de represiune (poliţia, jandarmii, organele de ordine şi siguranţă). Aceştia au şi ei salarii frumoase pentru ca restul persoanelor să nu poată să riposteze. Nu este drept, dar trăim într-o societate care nu şi-a pus ca prim obiectiv dreptatea. Trăim într-o societate nedreaptă, o societate care are ca scop traiul bun al unor persoane pe spinarea majorităţii persoanelor.

4. O altă situaţie cu care eu nu mă împac este că nu se crează (nu există) o strategie naţională care să fie urmată şi care să aibă ca scop ridicarea economiei noatre naţionale. În acest sens a existat o iniţiativă (şi acesta este singura de care îmi amintesc) cea prin care domnul Ion Iliescu (preşedinte pe atunci) dacă nu mă înşel prin anii 1998, a creat un for ce a produs un document numit „strategia naţională de dezvoltare a României” dar de această strategie nu s-a ţinut cont ulterior. Consider că este necesară o astfel de strategie elaborată de forurile academice româneşti care să fie urmate de toată clasa politică. O strategie care să aibă la bază dezvoltarea societăţii în gerneral (economică, socială şi politică) şi care să fie obligatoriu urmată de toate regimurile politice, indiferent de doctrina lor. Acestă strategie este necesar să fie supusă şi dezbaterii publice după elaborarea sa, iar o dată aprobată (în parlament şi în societatea civilă) să fie urmată cu consecvenţă (să fie avute în vedere prevederile sale de către guverne la elaborarea anuală a bugetelor).
Numai aşa se va putea ca dezvoltarea noastră să fie continuă, să nu facă salturi şi să fie stopată în anumite momente. Numai aşa România va avea un obiectiv în faţă (care va putea fi reluat după un anumit număr de ani) va putea să tindă spre ceva (luminiţa de la capătul tunelului va putea fi relevată).
La ora actuală dezvoltatea este făcută într-o linie sinuoasă, coform cu obiectivele unora (PNL la ora actuală, PSD într-o etapă anterioară, iar când sunt analizate lipsurile se aruncă vina de la unul la altul, fiecare susţinând că are dreptate). Ar fi cazul ca această situaţie să înceteze iar dezvoltatrea noastră să ureze o linie crescătoare continuă, având în vedere nişte obiective clare de urmat.

5. Există şi o serie de alte greşeli în dezvoltarea societăţii noastre. (Dacă nu altele, mă refer la cele legate de privatizări, de faptul că economia nostră a scăzut foarte mult după 1989, au dispărut o serie de fabrici şi uzine, o serie de capacităţi de producţie. Se poate spune că acestea nu erau cele mai porformante. Dar este mai bine acum? Este bine să importăm totul, până şi grâul şi sarea? (Când noi avem munţi de sare în zona Slănic Prahova). Cred că acesta este de asemenea o gravă greşeală care s-a făcut, ca şi faptul că locuitorii din zonă se tem să nu fie înghiţiţi de alunecările de teren datorate zonei respective care nu este consolidată şi care ameninţă să se surpe.
De asemenea o situaţie asemănătoare se produce şi în zona Roşia Montană, care se pare că a fost vândută şi din care nu mai reuşim noi să extragem aur (este prea scump) şi am dat exploatarea unor investitori străini care au de gând să folosească cianura (să ne otrăvescă adică) în scopul exploatării aurului.

6. În domemiul locuinţelor, construcţiile avansează foarte greu. În 1980 (când eu mi-am depus actele pentru o locuinţă într-un apartament construit de stat) cu nişte rate care erau posibile de luat de orice persoană care avea serviciu (şi atunci toate persoanele aveau serviciu) se putea cumpăra o casă proprietate particulară. Acestă casă a fost achitată prin anul 1998. Acest lucru repet, putea fi făcut de orice persoană.
Acum câte persoane îşi pot cumpăra un apartament? Câte persoane sunt date afară din locuinţe? Asta lăsând la o parte faptul că locuinţele sunt mult mai scumpe. În construcţii (şi numai în construcţii!) banii se dau înainte, pentru a fi începută construcţia. Constructorii nu se apucă de construcţii decât în momentul în care au bani. Ei nu lucrează în baza unui contract, ci pe lângă contract pretind şi faptul de a se asigura sumele de bani pentru construcţie. Nu mi se pare corect acest lucru. Celelalte societăţi comerciale lucrează altfel, aşa cum mi se pare corect. Plăteşti produsul când îl vezi şi intri în posesia lui şi nu cu mult înainte. Aşa mi se pare corect.

Posted by Emil at 14:22:51 | Permalink | No Comments »

Wednesday, December 5, 2007

Despre PDL

PDL este o nouă formaţiune politică despre care se vorbeşte începând din 3 dec 2007, se spune, datorită faptului că preşedintele Băsescu ar fi dat ordinul ca să fie făcută o fuziune între PD şi PLD cu acestă denumire. (În PD se spune că de atunci preşedintele este numit „zeus” iar în PLD ar fi creat un adevărat haos, care de altfel există şi în PD deoarece până atunci se nega această fuziune).

PDL este de fapt o anagramare a vechi denumiri a PLD deci din acestă privinţă denumirea nu este nouă şi ar putea da satisfacţie PLD (dar mă întreb cum se vor mulţumi cu ea PD-iştii).
Dar ce este de fapt PD şi PLD?
În ceea ce priveşte PLD, lucrurile sunt clare şi anume, la un moment dat s-a creat o dizidenţă în PNL ca urmare a dorinţei unor fruntaşi PNL de a lucra împreună cu PD (alianţa DA) spre deosebire de ceilalţi, care doreau oprirea acestei colaborări. Deci PLD este (şi ei susţin acest lucru) „un partid realmente liberal” spre deosebire de PNL care ar fi trădat „alianţa” şi ar fi un partid nedemocratic, anexat lui Dinu Patriciu (petrodolarii).
Privind PD, situaţia este mai complicată. PD este un partid ce îşi are originile în 1992, când s-a desprins din FSN şi a devenit un partid de centru stânga, afiliat (până recent) la internaţionala socialistă dorindu-se o dizidenţă la PDSR şi apoi la PSD (sau la Ion Iliescu la început), pentru ca apoi să fie un partid împotriva PSD şi spun acest lucru pentru că acest partid (şi numai acesta din toată lumea) a votat NU la primirea PSD în Internaţionala Socialistă, pe de o parte şi pentru că acest partid (şi iarăşi este singurul) care are înscris în programul său interdicţia de a face o alianţă cu PSD.
Deci acest partid era un partid de centru stânga (când era condus de P. Roman) pentru ca să devină de DREAPTA când la conducerea sa a ajuns Traian Băsescu.
Acum „Zeus” (conform unei recente porecle care i se dă lui T. Băsescu printre membrii PD), a dorit să-şi facă un mare partid prezidenţial (copiind ceea ce a făcut în Rusia Putin). Numai că asta s-a întâmplat acum, când PLD a reuşit să se impună (nimeni, sau puţini erau aceea care credeau că PLD va reuşi să treacă de 5% la recentele alegeri). De aceea s-a creat acea animozitate despre care vorbeam şi care cred că se va accentua în cele ce urmează.
De altfel PD ca partid ce a făcut el? Ce a creat? Prin ce se face el remarcat?
În ultimul timp susţine proiectul alegerilor uninominale printr-o metodă propusă de PSD în anul 2005. Eu sunt împotriva acestui proiect pentru că scopul acestuia este să simplifice foarte mult scena politică şi să creeze doar două partide prin metode pe care eu le consider nedemocratice (vezi dacă ai alte păreri ceea ce am scris în celelalte postări anterioare). Acest proiect se voia aplicat de către PSD pentru a creşte în preferinţele electoratului, atunci când el evea peste 33% şi era cel mai mare partid şi deci avea şanse să culeagă majoritatea (adică peste 50%, deoarece aceasta înseamnă majoritate) preferinţelor, având în vedere că prin votul în două tururi se preconiza acest lucru, aşa cum acum este interesat PD-ul în aceleşi scop şi nu de dragul cetăţenilor, care chipurile, ar fi foarte interesaţi de acest mod de vot.
În ultimul timp s-a discutat şi despre schimbarea legii referendumului, în sensul de a nu fi obligatoriu ca 50% din populaţie să se pronunţe în acelaşi fel pentru ca referendumul să producă efecte. Dar referendumul este exprimarea voinţei întregului popor. De aceea, pentru ca voinţa lui (a poporului să poată fi exprimată, este nevoie de 50% din populaţie, pentru că în acest mod se poate impune, asta înseamnă democraţie, voinţa majorităţii. În alt fel nu putem fi convinşi că populaţia într-adevăr doreşte acest lucru. De altfel în toate ţările referendumul aşa se consideră valid.
Ce alte proiecte importante susţine PD? Cel puţin PSD susţine un proiect numit România Socială. PD nu are (din câte ştiu eu) nici un proiect. Dar se bat cu pumnul în piept că „luptă împotriva corupţiei”. Cum au luptat împotriva corupţiei? Ce corupţie au rezolvat, au adus-o la lumină (în afară de faptul că a fost acuzat, la televizor) Remeş şi Mureşan? Ce au rezolvat cu asta? Cum o duc românii mai bine? Au venit la conducere cu sloganul „Să trăiţi bine!”. Cine trăieşte astăzi bine? Asta a făcut PD-ul şi asta este el în stare să facă. Să se laude şi să nu facă nimic.
În consecinţă eu cred că acest partid se va dizolva încet încet până la dispariţie, o dată cu „Zeus”, cu conducătorul său spiritual şi practic.

Posted by Emil at 14:12:06 | Permalink | Comments (1) »

Wednesday, November 14, 2007

Despre referendum


Sa presupunem ca, la votul uninominal, sunt 12 candiadati intr-o circumscriptie uninominală. (Cazul nu este exagerat, ba chiar este foarte probabil să fie mai multi candidaţi, deoarece există multe partide, pot exista şi candiaţi independenţi). Să pesupunem că voturile se repartizează după cum urmează:

Primul candidat obţine 9% din totalul voturilor.
Al doilea 8.9%
Al treilea 8,8
Al patrulea 8.7
Al cincilea 8,6 şi aşa mai departe până la penultimul (al 11-zecelea)
Al unsprezecelea 8
Ultimul (restul) 6.5
Total 100% (9+8.9+8.8+8.7+8.6+8.5+8.4+8.3+8.2+8.1+8+6.5 = 100)

În acest fel doar 18% (aproximativ) din toti votanţii îşi vor găsi voturile exprimate în participanţii la cel de al doilea tur al alegerilor. Restul nu vor fi reprezentaţi în cel de al doilea tur şi vor trebui să aleagă unul din cei doi candidaţi (în principiu primii doi, care sunt aproape nereprezentativi).
Din aceştia se va alege unul, în turul 2, la care s-ar putea ca participarea la vot sa fie mult mai mică, deoarece o parte din participanţii în primul tur nu vor fi interesaţi de cei doi candidaţi (restul de 78%) şi de asemenea, obligativitatea prezentării din nou la vot va face ca o parte sa nu mai participe.

Această schemă (care este extremă, la cealaltă extremă aflându-se cazul când candidatul este ales din primul tur, având pestre 50% din voturi, caz care este aproape exclus deoarece sunt multe partide şi mulţi candidaţi, care fiecare strâng măcar câteva voturi).
Cazurile reale vor fi cuprinse între cele două, eu presupun că vor fi foarte multe asemănătoare cu cazul expus mai sus.

Deci eu văd ca inconveniente ale acestui sistem de vot în principal două:

1. Nereprezentativitata celor aleşi (deoarece numai o mică parte dintre cetăţeni îşi vor exprima votul). Acesta este după părerea mea principalul inconvenient, deoarece democraţia nu trebuie să excludă pe nimeni de la exprimarea poziţiei.
2. Costul dublu datorat celor două tururi de scrutin.

În continuare susţin, în consecinţă, să nu fie susţinut acest sistem de vot deoarece este mai puţin democratic decât sistemul propus de guvern (Prodemocraţia).

Posted by Emil at 16:01:27 | Permalink | Comments (3)

Saturday, November 3, 2007

Despre Presedinte

În legătură cu discuţiile recente (din seara de 31 octombrie de la B1 TV) şi care conduc la alte discuţii (reproşuri şi acuze) asta pentru că acuzele proferate în această discuţie duc la alte acuze din partea celor incriminaţi, eu cred următoarele:
Ceea ce a făcut preşedintele în această discuţie nu se face. O astfel de discuţie (de nivel foarte jos) nu cred că este de natură să crească popularitatea preşedintelui, ci dimpotrivă.
Cred că, ar avea de câştigat preşedintele ţării dacă ar provoca o discuţie între domnia sa, premier, eventual câţiva miniştri incriminaţi (ministrul justiţiei, ministrul transporturilor), preşeditele senatului (pe care am înţeles că îl apreciază) şi eventual alte persoane cu funcţii şi răspundere, pe care să-i închidă împreună într-o cameră unde să-şi reproşeze ceea ce îşi au de reproşat, să se ia masurile care le consideră necesare şi să se închie o dată discuţia. Această discuţie să fie închisă, să nu transpară în afară şi să se rezolvate o dată toate problemele, nu să apară probleme şi acuze la televizor.
Dacă ministrul justiţiei este un tânăr obraznic, acest lucru poate fi iertat (pentru că în general tinerii sunt puţin obraznici) dar faptul că este mafiot, acest lucru nu-i poate fi iertat. Numai că, dacă este mafiot, de unde ştie domnul preşedinte? Nu a adus dovezi în acest sens. Şi apoi domnia sa l-a numit în acestă funcţie. Putea să n-o facă (dacă ştia acest lucru, aşa cum a făcut în cazul ministrului finanţelor şi al ministrului de externe). Dar a făcut-o. Acum poate lua măsura demiterii lui, dar numai în acord cu premierul.
Dacă astăzi, o parte din populaţie, va participa şi va vota DA cu ocazia referendumului (nu cred că vor fi peste 8,5 milioane), atunci, continuând în acest fel, cred că o parte tot mai mică va face acelaşi lucru. Şi dacă va continua cu alte referendumururi, o parte tot mai mică din populaţie va participa la acestea. Dacă este dreptul preşedintelui de o organiza referendum, este şi dreptul meu (şi nu numai al meu, ci al întregului popor) de a nu se prezenta la referendum.
În ceea ce mă priveşte, eu nu am votat cu acest preşedinte al republicii noastre. Un preşedinte care a fost votat cu 30% din populaţie (a fost votat cu 51% - să zicem - din 60% procent de participare la vot) nu cred că se poate pronunţa cu atâta vehemenţă, cu atâta intransigenţă (mai ales că i se pot reproşa anumite lucruri, nu este imaculat) şi cu atâta desconsiderare şi lipsă de orice respect la adresa unei serii atât de mare de persoane, începând de la premier, o serie de parlamentari, o serie de miniştrii şi o serie de ziarişti. Sau dacă o face, atunci să nu se mire dacă aceştia (ziariştii, politicienii - o parte importantă a lor - şi miniştrii) sunt împotriva sa. Să nu se mire nici dacă populaţia va fi mâine împortiva sa.
Un preşedinte care îşi pierde stăpânirea de sine într-o discuţie telervizată, nu este un preşedinte serios, un preşedinte european, un preşedinte dorit de popor.
Posted by Emil at 13:56:13 | Permalink | Comments (1) »