Conceptii personale

Alta data, impreuna cu sotia si fiul meu, Andrei, am plecat intr-o excursie la Sasca Romana, la o cabana a unor prieteni, impreuna cu ei, pe raul Nera unde am stat pe malurile lui si am pescuit in apele lui (fiul meu fiind mare amator, pe atunci, de pescuit).
La un moment dat, am discutat cu un vecin sa mergem sa vedem cheile Nerei, pe care eu le mai vazusem si cu o alta ocazie. Asa am putut vedea “drumul roman” de pe malul Nerei si ne-am putut fotografia acolo.

Am vazut mai apoi “Ochiul Beiului” si “Cascadele Beusnitei” o suita de trei caderi de apa, nu foarte inalte, dar destul de spectaculoase. Intr-o imagine am fotografiat rucsacul meu, pe un podet de traversare din apropierea lacului.

Pe drum am putut admira Nera, in toata splendoarea sa.

Cascadele Beusnitei admirate de fiul meu imppreuna cu mama sa.

Intre cascadele Beusnitei si lacul Ociul Beiului, se gaseste o poiana frumosoasa (la 15 minute distanta). A fost numita de unul dintre membrii grupului nostru “poiana fericirii”.
Sunt imagini care imi amintesc de frumoasele zone din tara, de faptul ca aceste peisaje trebuie sa fie protejate si admirate!

Imaginea il prezinta pe un bun prieten, care din pacate nu se mai afla astazi printre noi, alaturi de Dana, fica unei colege pe care am luat-o cu noi in excursie. Interesant mi-a parut faptul ca, desi exista o colega de excursie care o cunostea mai bine (eu n-o vazusem decat cu putin timp inainte de a pleca in excursie) atunci cand trebuia sa urcam un pic mai dificil pentru a ajunge la a doua cascada si colega i-a spus sa ramana si sa ne astepte, ea mi-a cetrut mie incuvintarea iar eu, dupa ce m-am sfatuit cu colega mea, am lamurit-o, lasand-o sa vina si ea. Era pacat (mi s-a parut mie, sa fi venit pana acolo si sa nu fie lasata sa vada tot ceea ce se putea vedea).
Acum este femeie in toata firea, este casatorita, dar nu am mai vazut-o de atunci.

Întro vară, împreună cu nişte prieteni, am hotărât să facem o excursie în staţiune Voineasa. Auzisem anumite lucruri despre această staţiune şi am hotărât să mergem s-o vedem.

Am plecat dim Timişoara cu maşina prietenilor nostri până la Sibiu şi apoi pe Valea Oltului până la Brezoi. Aici am cotit la dreapta pe un drum secundar spre staţiunea Voinesa.
Imediat cum ne-am îndreptat spre Voineasa am trecut peste un frumos baraj.

Ajunsi la Voinesa (o staţiune destul de mare, cu hotel şi cu alte posibilitaţi de distracţie pe care noi nu prea le-am utilizat) ne-am instalat şi am vizitat statiunea aşezată pe un teren în pantă.

Aici am facut diverse excursii prin locurile frumoase din apropiere, am vizitat obiectivele turistice (în staţiune se organizeaza excursii în aceste locuri) şi am facut plajă pe malul unor râuri care se găsesc din abundenţă pe aici.

Locurile nu sunt extraordinare. Mie imi plac în mod deosebit munţii Apuseni, cu fenomenele lor deosebite. Dar aici ne-am simţit bine, am văzut acestă zonă pe care nu o mai văzusem din România.

În munţii Retezat, am fost de mai multe ori, atât vara cât şi iarna. Constat acum (când vreau sa afisez câteva fotografii) că nu prea am fotorgafii din Retezat făcute vara.
Oricum, in rEtezat nu am văzut decât partea lui nordică, dintre cabana Pietrele şi creata mediană (până la lacul Bucura).
Acestă porţine este spectaculoasă (prin înălţimile mari şi lacirile glaciare) dar şi prin văile spectaculoase.

Aici este valea Pietrele, care duce până în creastă, inde se poate (urcând şaua Bucurei) ajunge la lacul cu acelaşi nume.

Pe acelaşi drum, pe valea Pietrele, se poate ajunge şi apoi se poate urca spre vârful Retezat, (2470 m) care dă numele întregului masiv. Se spune că un “viteaz” a retezat vârful acestui munte cu un paloş, supărat pentru că nu a putul să-l urce.
Noi am parcurs drumul până la vârf (în stânga) şi am făcut plajă, atât pe valea Pietrele c’t şi pe culmea Lolaia (în mijloc). Drumul pe valea Pietrele conduce pe la “Pitra Prânzului - în dreapta) .

Mai admirăm încă o dată cumea Lolaia (care începe de la cabana Pietrele şi străjuieşte valea cu acelaşi nume) şi apoi, trecând pe lângă vârful Retezat (în dreapta, unde un coleg a schiat în timp ce noi am urcat pe vârf), mergând în
continuare, ajungem la curmătura Bucurei.

În aceste imagini este prezent, în toată splendoarea sa, vârful Retezat (în st’nga şi în dreapta) iar în centru este o fotografie cu un răsărit de soare, care se inregistra pe la ora 10.00.

De aici se deschide o provelişte inmpresionantă spre cele patru zări: pe creastă (pe un vârf din apropiere, Vf. Bucura II, este imaginea prezentată).

Spre sud, se vede, jos sub noi, lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din ţară.
Spre nord, de unde am venit, se vede valea şi (în ceaţă) vf. Retezat.
Mai prezint aici o imagine cu noi, fotografiaţi în drum. În imagine este şi dl Ritişan, antrenor de schi şi alpinism, pe care l-am cunoscut în acestă excursie şi care ne-a bucurat cu prezenţa sa.