Excursie in muntii Banatului
Intr-o vara am plecat cu doi prieteni, cu masina lor, intr-o excursie spre Herculane. Pe drum am facut o serie de fotografii, din care, cateva, mai reusite, le prezint aici.
Am ajuns in cele din urma la Herculane, unde ne-am plimbat pe malul raului Cerna si, pentru ca era destul de frig, am provit apa si ne-am plimbat prin padure. Am vazut de asemenea Domogledul si frumoasele provelisti ale Muntilor Cernei.
Alta data, impreuna cu sotia si fiul meu, Andrei, am plecat intr-o excursie la Sasca Romana, la o cabana a unor prieteni, impreuna cu ei, pe raul Nera unde am stat pe malurile lui si am pescuit in apele lui (fiul meu fiind mare amator, pe atunci, de pescuit).
Am ajuns in cele din urma la Herculane, unde ne-am plimbat pe malul raului Cerna si, pentru ca era destul de frig, am provit apa si ne-am plimbat prin padure. Am vazut de asemenea Domogledul si frumoasele provelisti ale Muntilor Cernei.
La un moment dat, am discutat cu un vecin sa mergem sa vedem cheile Nerei, pe care eu le mai vazusem si cu o alta ocazie. Asa am putut vedea "drumul roman" de pe malul Nerei si ne-am putut fotografia acolo.
Am vazut mai apoi "Ochiul Beiului" si "Cascadele Beusnitei" o suita de trei caderi de apa, nu foarte inalte, dar destul de spectaculoase. Intr-o imagine am fotografiat rucsacul meu, pe un podet de traversare din apropierea lacului.
Pe drum am putut admira Nera, in toata splendoarea sa.
Cascadele Beusnitei admirate de fiul meu imppreuna cu mama sa.
Intre cascadele Beusnitei si lacul Ociul Beiului, se gaseste o poiana frumosoasa (la 15 minute distanta). A fost numita de unul dintre membrii grupului nostru "poiana fericirii".
Sunt imagini care imi amintesc de frumoasele zone din tara, de faptul ca aceste peisaje trebuie sa fie protejate si admirate!
Imaginea il prezinta pe un bun prieten, care din pacate nu se mai afla astazi printre noi, alaturi de Dana, fica unei colege pe care am luat-o cu noi in excursie. Interesant mi-a parut faptul ca, desi exista o colega de excursie care o cunostea mai bine (eu n-o vazusem decat cu putin timp inainte de a pleca in excursie) atunci cand trebuia sa urcam un pic mai dificil pentru a ajunge la a doua cascada si colega i-a spus sa ramana si sa ne astepte, ea mi-a cetrut mie incuvintarea iar eu, dupa ce m-am sfatuit cu colega mea, am lamurit-o, lasand-o sa vina si ea. Era pacat (mi s-a parut mie, sa fi venit pana acolo si sa nu fie lasata sa vada tot ceea ce se putea vedea).
Acum este femeie in toata firea, este casatorita, dar nu am mai vazut-o de atunci.
