Conceptii personale

Referendumul este un exemplu de exercitare de către societate (cetăţenii ei) a democraţiei. Referendumul este un mod de exprimare a părerii societăţii asupra unor probleme pe care aceasta le are, cu privire la o serie de aspecte privind viaţa societăţii.

Cu privire la acest lucru, vreau să-mi exprim şi eu anumite opinii.

Tema care se supune referendumului trebuie să fie o temă asupra căreia să fie avizată întreaga populaţie (pentru că altfel, fie că populaţia va refuza să participe, fie exprimarea sa nu va fi concludentă, pentru că populaţia se va exprima în necunoştinţă de cauză). De aceea, temele supuse referendumului sunt oarecum limitate în LEGEA REFERENDUMULUI. Dar se consideră că preşedintele poate convoca referendum pe tema votului uninominal (care este o temă de interes general).

Problema votului uninominal, după părerea mea, nu este o temă propice pentru referendum, pentru că ea este o temă foarte disputată între specialişti şi nu există o rezolvare (pe plan mondial sau european) unitară. Mai mult, în unele state (exemplu Italia), după o perioadă în care s-a utilizat un sistem de vot uninominal, s-a revenit la cel utizat acum la noi şi anume votul pe listă. Mai mult, pentru parlamentul european se utilizează numai votul pe listă în toate statele.

Discuţia privind votul uninominal este deci o problemă complexă (datorită marelui număr de tipuri de vot uninominal, datorită complexităţii explicării tipurilor de vot uninominal, precum şi datorită modului în care acestea îşi manufestă efectul – adică rezultatul lor asupra celor aleşi). Se spune că votul uninominal va avea ca efect schimbarea clasei politice. Acest lucru se va întâmpla indiferent în ce mod se va realiza votul uninominal. Dar, întrebarea este: va fi această schimbare în bine? Dacă nu, nu este mai bine să lăsăm lucrurile aşa cum sunt ele în acest moment?

Sigur că, dacă vrem să schimbăm viaţa politică cu orice preţ, atunci vom adopta o formă (indiferent care – şi atunci nu are importanţă felul votului uninominal) de vot uninominal. Dar oare este bine aşa?

În sistemele democratice, forul care este chemat să rezolve problemele legate de legi, de legiferare, este sistemul legislativ, adică parlamentul. Aceasta deoarece, prin felul în care acesta este constituit (apartenenţă din toate, sau cel puţin din majoritatea păturilor sociale – ale partidelor – ale minorităţilor şi ale tuturor formaţiunilor, alese de către popor) are reprezentare democratică, reprezentare care se doreşte acum să fie schimbată. Aici se discută, se dezbat problemele pe care le are societatea şi, în final, se ajunge (dacă se ajunge) la o soluţie negociată, la un acord între reprezentanţii societăţii, care este exprimată prin lege. Aceasta exprimă de fapt limitele la care a ajuns societatea în momentul respectiv.

Legile nu sunt toate bune, ele sunt perfectibile, dar modul în care parlamentul a ajuns la exprimarea lor este oricum mai bună decât modul în care ar fi conceptut-o o persoană. Acesta ar fi exprimat părerea sa, sau părerea unui grup din care aceasta face parte. În parlament se ajunge la o părere negociată a majorităţii parlamentarilor, deci la o părere democratică. Acest lucru nu poate fi făcut prin referendum, pentru că exprimarea sa este prin da sau nu, iar problema aceasta (a votului uninominal) este mult, prea mult simplificată exprimată prin da sau nu, şi aceasta din multitutinea de forme de vot uninominal. Pentru a vedea care sunt unele aspecte pe care le prezintă votul uninominal m-am documentat pe internet. Acolo am găsit anumite lucruri şi anume:

Unul din articolele interesante este cel de pe blogul Gabrielei Creţu, deputat european PSD. În acest articol se arată:

În concluzie: regulile electorale (care se utilizează în alegeri) pot să deturneze voturile sau sau să ajute unele partide pentru a ocupa mai multe locuri decât ar fi trebuit conform regulilor democratice.

După cum se vede din acestă hartă, răspândirea sistemelor de vot este foarte diferită. În Europa se utilizează sistemul de vot proporţional (cel utilizat acum la noi, Polonia, Bulgaria etc), sistemul uninominal cu două tururi de scrutin (Germania şi Franţa) şi cel mixt, în celelalte ţări.

În Europa însă, sistemul proporţional este cel mai răspândit (în 23 de tări). Din acest sistem face parte şi sistemul pe listă, utilizat acum la noi şi aceasta deoarece acest sistem este cel mai democratic.

În acest tabel se indică ce influenţă are sistemmul de vot asupra mandatelor obţinute de deputaţi şi senatori. Se vede că în cazul sistemului de vot uninominal cu două tururi de scrutin, în cazul rezultatelor din anul 2000, în parlamentul României ar fi existat doar două partide, (PDSR şi UDMR) iar în cazul sistemului mixt (cum este şi cel propus de Prodemocraţia, ar fi rămas doar trei partide în parlament. Presupun că în cazul utilizării acestor sisteme la alegerile din 2008, vor rămâne în parlament doar PD, PSD şi poate PNL (cu un mic procent).

În acestă figură sunt prezentate concluziile: o parte din avantazele şi dezavantajele sistemelor electorale. Ele trebuie analizate cu multă atenţie deoarece efectele lor asupra democraţiei sunt foarte mari. Ele pot scoate din parlament (deci din viaţa politică, din legislativ, din viaţa de emitere şi validare a legilor, o serie de partide ca reprezentanţi ai poporului.

În acest sens, eu consider că este necesară o dezbatere mai susţinută, care nu poate fi făcută cu ocazia referendumului (în referendum este pusă o singură întrebare, cu privire la un singur sistem de vot, raspunsul fiind cu da sau nu, ceea ce este o mare simplificare).

Am studiat şi alte materiale.

1. Vot proporţional pe liste închise.

Votul proporţional pe liste închise este actualul sistem de vot din Romania. În acest sistem, partidele desemneaza o listă de candidaţi care se ordonează de fiecare partid politic în parte. În funcţie de numărul de voturi obţinut de lista respectivă , în Parlament au acces candidaţii în ordinea aşezării lor pe listă .

Caracteristici:

Votul proporţional pe liste închise conduce la o reprezentare sporită şi stimulează prezenţa partidelor mici în Parlament. În schimb, determină dependenţa candidaţilor de conducerea partidului şi nu de alegători. De asemenea, acest sistem produce o guvernare instabilă, deoarece în Parlament ajung şi partide mici fragmentând spectrul politic. Un guvern format în aceste condiţii nu reprezintă intenţia votului majorităţii, fiind format prin negocieri în coaliţie.

2. Vot proporţional pe liste deschise.

Votul proporţional pe liste deschise este o formulă rar utilizată, deoarece procesul de votare este relativ complicat. În acest sistem, partidele desemnează un număr de candidaţi, care sunt aranjaţi pe listă în ordine alfabetică şi nu în ordinea propusă de partid. În acest fel, electoratul are posibilitatea de a se exprima nu doar în favoarea unui anumit partid, ci şi în favoarea unui anumit candidat.

Caracteristici:

Şi în acest caz avem de a face cu o reprezentare sporită care va stimula prezenţa partidelor mici în Parlament. Pe de altă parte, candidaţii sunt mai dependenţi de alegători decât în cazul votului proporţional pe liste închise. Totuşi, prezenţa candidatului pe lista ordonată alfabetic este decisă tot de partid chiar dacă putem vorbi despre o responsabilizare a aleşilor faţă de electorat. Şi în această situaţie vom avea o guvernare instabilă , cu un guvern format prin negocieri în coaliţie.

3. Vot uninominal majoritar.

În cazul votului uninominal majoritar, candidaţii parcurg două etape. În prima etapă au loc alegeri interne în partidul din care aceştia fac parte. După desemnarea lor de către partid se intră în competiţia electorală propriu-zisă. Candidaturile sunt individuale, iar într-o circumscripţie se alege un singur parlamentar şi anume cel care obţinut cele mai multe voturi.

Caracteristici:

Sistemul produce o reprezentare a majorităţii, chiar dacă uneori această majoritate poate însemna 15 % (în cazul multor candidaţi de valoare apropiată). Oricum, minorităţile dar şi.partidele mici sunt dezavantajate, sistemul de vot determinând un Parlament cu 2 – 3 partide. Pe de altă parte, partidele politice sunt descentralizate, iar organizaţiile locale sunt autonome. De asemenea, prin acest sistem rezultă şi responsabilitatea candidaţilor în faţa alegătorilor, circumscripţia electorală păstrînd o legătură foarte strânsă cu alesul ei. Totuşi, acest sistem mai are şi avantajul de a produce o guvernare stabilă existând chiar posibilitatea ca o majoritate să fie formată de un singur partid.

4. Vot uninominal în douã tururi (acest sistem este cel propus de referendum).

Votul uninominal în două tururi este practicat pe scară largă. În esenţă, este acelaşi lucru cu votul uninominal majoritar, cu deosebirea că în acest caz, dacă niciun candidat nu a obţinut 50 % + 1 vot din primul tur, se organizează cel de al doilea tur de scrutin la care participă primii doi clasaţi. Acest sistem se foloseşte în România în cazul alegerii primarilor sau al preşedintelui ţării.

Caracteristici:

Pe lângă caracteristicile de mai sus, mai trebuie adăugat şi avantajul unei reprezentări sporite, deoarece mandatul se adjudecă cu o majoritate simplă, chiar dacă ea este obţinută în al doilea tur de scrutin.

5. Vot uninominal cu compensare (mixt) (acest sistem de vot este cel ales în cazul asumării răspunderii Guvernului).

Votul uninominal cu compensare este cel mai potrivit şi totodată cel mai folosit. Prin acest sistem de vot, se aleg în mod direct şi prin vot uninominal majoritar, jumătate dintre mandatele aflate în competiţia electorală . Cea de a doua jumătate a mandatelor, se repartizează la nivelul fiecărei circumscripţii electorale pentru ceilalţi candidaţi, evident, pentru cei mai bine plasaţi.

Caracteristici:

Sistemul asigură o mai mare reprezentare minorităţilor şi a partidelor mici şi combină avantajele votului de listă cu avantajele votului uninominal. Organizaţiile locale ale partidelor sunt autonome şi au responsabilitatea propunerilor. De asemenea, se asigură răspunderea candidaţilor în relaţiile cu alegătorii, acesta fiind de altfel principalul obiectiv al introducerii acestui sistem. Un dezavantaj ar fi că aleşii trebuie să îşi finanţeze singuri campaniile electorale, ceea ce ar diminua şansele candidaţilor mai puţini avuţi. Totuşi, acest dezavantaj există şi acum, pentru că nu partidul finanţează campania electorală a candidatului, ci candidatul însuşi.

Un alt sistem de vot propune domnul Pruteanu, anume:

Sistemul de vot adecvat pentru România, la ora actuală, după opinia mea fermă (Domul Pruteanu n.n.), este sistemul uninominal pe liste. În ce constă acesta? Partidele alcătuiesc liste de candidaţi, în care numele sunt trecute în ordine alfabetică:

Cetăţeanul primeşte toate listele, alege partidul care-l interesează şi, pe lista respectivă, aplică ştampila pe un singur nume, cel care i se pare cel mai bun. Dacă doreşte, el poate să aplice cîte o ştampilă şi pe alte liste.

Marele avantaj al acestui sistem este acela că, păstrînd rolul decisiv al partidelor într-un sistem democratic, lasă cetăţeanului alegerea propriu-zisă a persoanei care îl va reprezenta. Partidul este astfel interesat să găsească oameni cu adevărat atrăgători, pentru că el nu mai poate decide aprioric favoritul / favoriţii

De acea, în ceea ce mă priveşte, în 25 noiembrie, (când presupun că vor fi alegerile şi referendumul), eu mă voi prezenta la alegeri pentru parlamentul European, dar nu mă voi prezenta la referendum. Aceasta deoarece referendumul nu rezolvă problema.