Greseli mari
a) Cei care nu mai doreau să păstreze pământul în acestă formă să primescă pământ la marginea exterioară a societăţii (în acest fel ar fi fost descurajaţi să ceară pământul înapoi).
b) Să fie recompensaţi cu o sumă de bani cei care păstrează pământul în societate.
c) Să fie recompensaţi cei care nu pot munci dar lasă pământul în societate, cu o parte din recoltă (25-50%).
În acest fel culturile agricole s-ar fi putut dezvolta, nu ar fi regresat în măsura în care acest lucru s-a întâmplat şi s-ar fi putut păstra mai bine şi instalaţiile agricole din IAS-uri care s-ar fi putut transforma în societăţi agricole prestatoare de servicii şi ar fi dus şi la pastrarea irigaţiilor ce au fost distruse aproape în totalitate.
Problema este: ce se poate face pentru remedierea acestei situaţii?
În acest sens cred că ceea ce se poate face este fie remedierea situaţiei printr-o decizie de stat (asemănătoare cu cea prin care s-a ajuns la această situaţie) adică să se constituie (să fie refăcute) asociaţiile de terenuri prin sprijinul sau cu concursul statului in sensul de a fi încurajate persoanele care (în formele arătate mai sus) păstrează pământul într-o formă comasată.
O altă posibilitate ar fi ca să se constituie (tot cu ajutorul statului, pentru că nu văd cum altfel) societăţi puternice, care să aibă posibilitatea de a sprijini (inclusiv cu bani sau recoltă) persoanele care îşi lasă pământul în colectiv, în asociaţie. Aceste societăţi comerciale să fie capabile de culturi irigate (de aşi construi sisteme de irigaţii) şi de o agricultură cu mijloace mecanizate, o agricultură modernă.
De fapt agricultura este o parte însemnată din economia natională (30 - 40%) şi, dacă este bine condusă ar putea contribui substanţial la creşterea situaţiei economiei noastre. Prin dezvoltarea producţei agricole poate fi susţinută activitatea industriei (in special a industriei legate de agricultură, a producţiei de conserve şi produse congelate, de dulceţuri şi miere etc).
2. O altă greşeală este renunţarea la gratuitatea învăţământului general. Învăţământul la ora actuală este gratuit doar cu numele, de fapt el nu este gratuit. Un elev de liceu (şi chiar în clasele de gimnaziu) trebuie să facă o serie de meditaţii dacă doreşte să se instruiască. Acest lucru nu este admisibil.
De asemenea există o serie de taxe ce se plătesc de către elevi pentru a compensa lipsa de căldură de exemplu sau o serie de lipsuri, de care este datoare şcoala şi care nu mai sunt asigurate la ora actuală. Eu însă nu sunt de acord cu reducerea programei de învăţământ pe motiv că elevii sunt prea „stresaţi” şi că nu pot face faţă. Dacă li se prezintă de exemplu 10 probleme elevilor, ei în cel mai bun caz reţin cinci din ele. Dacă li se vor prezenta doar două, în cel mai bun caz vior reţine i’una singură, în orice caz, ei vor reţine doar o parte din problemele ce li se prezintă.
Învăţământul nu trebuie îngrădit în nici un fel şi în special e lipsa resurselor materiale. Eu consider dreptul la învăţătură ca un drept fundamental al omului. Acest dept nu trebuie îngrădit. Astăzi el este îngrădit în diverse forme şi acest lucru este vizibil pentru că o serie de persoane renunţă la învăţătură şi asta datorită lipsurilor materiale. Acest lucru se vede din rata ridicată a analfabetismmului, care, la un moment dat nu mai exista. Acum el înregistrează cote alarmante.
3. O greşeală o consider şi aceea că o serie de funcţionari de stat au primit majorări mari de salarii, în dauna celorlalţi oameni care muncesc şi ei. De exemplu persoanele din justiţie, armată, funcţionarii de stat etc care au sala de 100 şi chiar 150 e ori mai mari decât salariul minim. Ce fac aceşti oameni de sunt atât de apreciaţi?
Fac ei ceva deosebit? Înainte de 1990 diferenţa de salarii era (cel puţin aşa ştiu eu) de 1/6 între cele mai mici şi cele mai mari salarii (dar să zicem că acest raport ar fi de 1/20, dar nu de 1/150). Nici acest lucru nu este admisibil. Acest lucru s-a făcut pentru că cei cu salarii mari au nevoie să fie susţinuţi, se susţin între ei şi cel mai bine cu ajutorul forţelor de represiune (poliţia, jandarmii, organele de ordine şi siguranţă). Aceştia au şi ei salarii frumoase pentru ca restul persoanelor să nu poată să riposteze. Nu este drept, dar trăim într-o societate care nu şi-a pus ca prim obiectiv dreptatea. Trăim într-o societate nedreaptă, o societate care are ca scop traiul bun al unor persoane pe spinarea majorităţii persoanelor.
4. O altă situaţie cu care eu nu mă împac este că nu se crează (nu există) o strategie naţională care să fie urmată şi care să aibă ca scop ridicarea economiei noatre naţionale. În acest sens a existat o iniţiativă (şi acesta este singura de care îmi amintesc) cea prin care domnul Ion Iliescu (preşedinte pe atunci) dacă nu mă înşel prin anii 1998, a creat un for ce a produs un document numit „strategia naţională de dezvoltare a României” dar de această strategie nu s-a ţinut cont ulterior. Consider că este necesară o astfel de strategie elaborată de forurile academice româneşti care să fie urmate de toată clasa politică. O strategie care să aibă la bază dezvoltarea societăţii în gerneral (economică, socială şi politică) şi care să fie obligatoriu urmată de toate regimurile politice, indiferent de doctrina lor. Acestă strategie este necesar să fie supusă şi dezbaterii publice după elaborarea sa, iar o dată aprobată (în parlament şi în societatea civilă) să fie urmată cu consecvenţă (să fie avute în vedere prevederile sale de către guverne la elaborarea anuală a bugetelor).
Numai aşa se va putea ca dezvoltarea noastră să fie continuă, să nu facă salturi şi să fie stopată în anumite momente. Numai aşa România va avea un obiectiv în faţă (care va putea fi reluat după un anumit număr de ani) va putea să tindă spre ceva (luminiţa de la capătul tunelului va putea fi relevată).
La ora actuală dezvoltatea este făcută într-o linie sinuoasă, coform cu obiectivele unora (PNL la ora actuală, PSD într-o etapă anterioară, iar când sunt analizate lipsurile se aruncă vina de la unul la altul, fiecare susţinând că are dreptate). Ar fi cazul ca această situaţie să înceteze iar dezvoltatrea noastră să ureze o linie crescătoare continuă, având în vedere nişte obiective clare de urmat.
5. Există şi o serie de alte greşeli în dezvoltarea societăţii noastre. (Dacă nu altele, mă refer la cele legate de privatizări, de faptul că economia nostră a scăzut foarte mult după 1989, au dispărut o serie de fabrici şi uzine, o serie de capacităţi de producţie. Se poate spune că acestea nu erau cele mai porformante. Dar este mai bine acum? Este bine să importăm totul, până şi grâul şi sarea? (Când noi avem munţi de sare în zona Slănic Prahova). Cred că acesta este de asemenea o gravă greşeală care s-a făcut, ca şi faptul că locuitorii din zonă se tem să nu fie înghiţiţi de alunecările de teren datorate zonei respective care nu este consolidată şi care ameninţă să se surpe.
De asemenea o situaţie asemănătoare se produce şi în zona Roşia Montană, care se pare că a fost vândută şi din care nu mai reuşim noi să extragem aur (este prea scump) şi am dat exploatarea unor investitori străini care au de gând să folosească cianura (să ne otrăvescă adică) în scopul exploatării aurului.
6. În domemiul locuinţelor, construcţiile avansează foarte greu. În 1980 (când eu mi-am depus actele pentru o locuinţă într-un apartament construit de stat) cu nişte rate care erau posibile de luat de orice persoană care avea serviciu (şi atunci toate persoanele aveau serviciu) se putea cumpăra o casă proprietate particulară. Acestă casă a fost achitată prin anul 1998. Acest lucru repet, putea fi făcut de orice persoană.
Acum câte persoane îşi pot cumpăra un apartament? Câte persoane sunt date afară din locuinţe? Asta lăsând la o parte faptul că locuinţele sunt mult mai scumpe. În construcţii (şi numai în construcţii!) banii se dau înainte, pentru a fi începută construcţia. Constructorii nu se apucă de construcţii decât în momentul în care au bani. Ei nu lucrează în baza unui contract, ci pe lângă contract pretind şi faptul de a se asigura sumele de bani pentru construcţie. Nu mi se pare corect acest lucru. Celelalte societăţi comerciale lucrează altfel, aşa cum mi se pare corect. Plăteşti produsul când îl vezi şi intri în posesia lui şi nu cu mult înainte. Aşa mi se pare corect.
