Despre Presedinte
În legătură cu discuţiile recente (din seara de 31 octombrie de la B1 TV) şi care conduc la alte discuţii (reproşuri şi acuze) asta pentru că acuzele proferate în această discuţie duc la alte acuze din partea celor incriminaţi, eu cred următoarele:
Ceea ce a făcut preşedintele în această discuţie nu se face. O astfel de discuţie (de nivel foarte jos) nu cred că este de natură să crească popularitatea preşedintelui, ci dimpotrivă.
Cred că, ar avea de câştigat preşedintele ţării dacă ar provoca o discuţie între domnia sa, premier, eventual câţiva miniştri incriminaţi (ministrul justiţiei, ministrul transporturilor), preşeditele senatului (pe care am înţeles că îl apreciază) şi eventual alte persoane cu funcţii şi răspundere, pe care să-i închidă împreună într-o cameră unde să-şi reproşeze ceea ce îşi au de reproşat, să se ia masurile care le consideră necesare şi să se închie o dată discuţia. Această discuţie să fie închisă, să nu transpară în afară şi să se rezolvate o dată toate problemele, nu să apară probleme şi acuze la televizor.
Dacă ministrul justiţiei este un tânăr obraznic, acest lucru poate fi iertat (pentru că în general tinerii sunt puţin obraznici) dar faptul că este mafiot, acest lucru nu-i poate fi iertat. Numai că, dacă este mafiot, de unde ştie domnul preşedinte? Nu a adus dovezi în acest sens. Şi apoi domnia sa l-a numit în acestă funcţie. Putea să n-o facă (dacă ştia acest lucru, aşa cum a făcut în cazul ministrului finanţelor şi al ministrului de externe). Dar a făcut-o. Acum poate lua măsura demiterii lui, dar numai în acord cu premierul.
Dacă astăzi, o parte din populaţie, va participa şi va vota DA cu ocazia referendumului (nu cred că vor fi peste 8,5 milioane), atunci, continuând în acest fel, cred că o parte tot mai mică va face acelaşi lucru. Şi dacă va continua cu alte referendumururi, o parte tot mai mică din populaţie va participa la acestea. Dacă este dreptul preşedintelui de o organiza referendum, este şi dreptul meu (şi nu numai al meu, ci al întregului popor) de a nu se prezenta la referendum.
În ceea ce mă priveşte, eu nu am votat cu acest preşedinte al republicii noastre. Un preşedinte care a fost votat cu 30% din populaţie (a fost votat cu 51% - să zicem - din 60% procent de participare la vot) nu cred că se poate pronunţa cu atâta vehemenţă, cu atâta intransigenţă (mai ales că i se pot reproşa anumite lucruri, nu este imaculat) şi cu atâta desconsiderare şi lipsă de orice respect la adresa unei serii atât de mare de persoane, începând de la premier, o serie de parlamentari, o serie de miniştrii şi o serie de ziarişti. Sau dacă o face, atunci să nu se mire dacă aceştia (ziariştii, politicienii - o parte importantă a lor - şi miniştrii) sunt împotriva sa. Să nu se mire nici dacă populaţia va fi mâine împortiva sa.
Un preşedinte care îşi pierde stăpânirea de sine într-o discuţie telervizată, nu este un preşedinte serios, un preşedinte european, un preşedinte dorit de popor.
Ceea ce a făcut preşedintele în această discuţie nu se face. O astfel de discuţie (de nivel foarte jos) nu cred că este de natură să crească popularitatea preşedintelui, ci dimpotrivă.
Cred că, ar avea de câştigat preşedintele ţării dacă ar provoca o discuţie între domnia sa, premier, eventual câţiva miniştri incriminaţi (ministrul justiţiei, ministrul transporturilor), preşeditele senatului (pe care am înţeles că îl apreciază) şi eventual alte persoane cu funcţii şi răspundere, pe care să-i închidă împreună într-o cameră unde să-şi reproşeze ceea ce îşi au de reproşat, să se ia masurile care le consideră necesare şi să se închie o dată discuţia. Această discuţie să fie închisă, să nu transpară în afară şi să se rezolvate o dată toate problemele, nu să apară probleme şi acuze la televizor.
Dacă ministrul justiţiei este un tânăr obraznic, acest lucru poate fi iertat (pentru că în general tinerii sunt puţin obraznici) dar faptul că este mafiot, acest lucru nu-i poate fi iertat. Numai că, dacă este mafiot, de unde ştie domnul preşedinte? Nu a adus dovezi în acest sens. Şi apoi domnia sa l-a numit în acestă funcţie. Putea să n-o facă (dacă ştia acest lucru, aşa cum a făcut în cazul ministrului finanţelor şi al ministrului de externe). Dar a făcut-o. Acum poate lua măsura demiterii lui, dar numai în acord cu premierul.
Dacă astăzi, o parte din populaţie, va participa şi va vota DA cu ocazia referendumului (nu cred că vor fi peste 8,5 milioane), atunci, continuând în acest fel, cred că o parte tot mai mică va face acelaşi lucru. Şi dacă va continua cu alte referendumururi, o parte tot mai mică din populaţie va participa la acestea. Dacă este dreptul preşedintelui de o organiza referendum, este şi dreptul meu (şi nu numai al meu, ci al întregului popor) de a nu se prezenta la referendum.
În ceea ce mă priveşte, eu nu am votat cu acest preşedinte al republicii noastre. Un preşedinte care a fost votat cu 30% din populaţie (a fost votat cu 51% - să zicem - din 60% procent de participare la vot) nu cred că se poate pronunţa cu atâta vehemenţă, cu atâta intransigenţă (mai ales că i se pot reproşa anumite lucruri, nu este imaculat) şi cu atâta desconsiderare şi lipsă de orice respect la adresa unei serii atât de mare de persoane, începând de la premier, o serie de parlamentari, o serie de miniştrii şi o serie de ziarişti. Sau dacă o face, atunci să nu se mire dacă aceştia (ziariştii, politicienii - o parte importantă a lor - şi miniştrii) sunt împotriva sa. Să nu se mire nici dacă populaţia va fi mâine împortiva sa.
Un preşedinte care îşi pierde stăpânirea de sine într-o discuţie telervizată, nu este un preşedinte serios, un preşedinte european, un preşedinte dorit de popor.
Posted by
at
13:56:13
There is no such thing as failing at blogging.