Cu o anumită ocazie, discutând cu Adi (Adrian Socoşan, fostul meu coleg de liceu) şi vrând să-i spun o părere, am spus “eu cred…” vrând să-I spun părerea. El m-a întrerupt spunându-mi:

- Cum Emil, tu crezi, crezi întradevăr?

Eu nu I-am dat atenţie, am râs, înţelergând aluzia şi ştiind că el mă cunoaşte şi vrea să facă o glumă.

Acum însă, i-aş răspunde.

- Da, Adi, eu cred. Cred cu tărie în anumite lucruri. Cred în puterea de înţelegere a noastră a oamenilor, chiar dacă ea nu se manifestă la toţi oamenii şi nici măcar cu putere tot timpul. Cred în ea şi în puterea oamenilor de a vrea binele, chiar dacă acest bine este de multe ori doar enunţat şi de mult prea puţine ori realizat. Cred în puterea omului de a se adapta la natură şi de a înţelege natura, chiar dacă acestă putere nu este manifestă (ea se manifestă în special la ecologişti, şi anume cu precădere la ecologiştii militanţi gen “Green Peace”) dar eu cred că omul (teoretic) are o doză de ecologism prin natura sa.

Mai cred cu tărie în puterea omului de a învăţa, de a încerca să facă bine (mâine mai mult decât astăzi, iar acest lucru, chiar dacă este doar teoretic, cred că va fi mai manifest mâine decât astăzi, adică mersul omenirii este acesta.

Mai cred cu mare tărie în puterea pe care o are ştiinţa, chiar dacă ea nu a ajuns la ultimele rezultate dorite, chiar dacă ea are încă multe de aflat, de rectificat, de anulat şi refăcut. Ea are această putere.

Cred cu putere că numai cunoştinţele ştiinţifice, atâtea câte le vom avea (omenirea în general) ne vor ajuta să trecem peste greutăţile pe care le va avea în faţă omenirea ca ansamblu şi fiecare naţiune în parte. Numai eforturile întregii omeniri (atunci când vom fi decişi să le facem) ne vor ajuta să ne simţim cu adevărat liberi în faţa dezastrelor şi a nenorocirilor, în faţa cărora acum sunte, aproape neputinvcioşi.

Către,

Organizaţia de bază nr 9 – TESA a Partidului Comunist din România, din întreprinderea “Tehnometal” – Timişoara.

Subsemnatul, Angheluţă Vasilie, membru al Partidului Comunist din România din 1969 şi membru al organizaţiei de bază nr. 9 din 1974, aduc la cunoştinţa organizaţiei şi a partidului următoarele:

Ţinând cont de rezultatele activităţii mele profesionale şi îndeosebi de modul în care acestea au fost analizate şi apreciate de conducerea întreprinderii.

Ţinând cont de modul neştiinţific, păgubitor, în care este condusă activitatea de informatică, îndeosebi în întreprindere.

Ţinând cont de modul neştiinţific şi neprincipial în care îşi desfăşoară activitatea membrii organizaţiei de bază precum şi membrii conducerii politice şi administrative a întreprinderii.

Ţinând cont de faptul că nu sunt de acord cu unele aspecte ale politicii interne şi externe realizate de Partidul Comunist din România.

Am hotărât din proprie iniţiativă, să renunţ la calitatea de membru al Partidului Comunist din România.

Acestă hotărâre o consier în vigoare cu data de 27 mai 1981.

Asigur că şi în viitor voi participa, în mod paşnic, la progresul întregii omeniri, la consolidarea păcii.

Timişoara, 27 mai 1981.

SS indescifrabil

Către,

Comitetul PCR din întreprinderea Tehnometal Timisoara

Subsemnatul Angheluţă Vasilie aduc la cunoştinţa comitetului PCR următoarele:

În data de 27 mai 1981 am informat, în scris, organizaţia de bază nr. 9 TESA despre hotărârea mea de a renunţa la calitatea de menbru al PCR precum şi despre motivele acestei hotărâri, motive pe care le-am expus fară detaliere.

În data de 1 iunie 1981 a fost convocată adunarea generală extraordinară a organizaţiei de bază cu un singur punct la ordinea de zi: excluderea din rândurile membrilor PCR a tovarăşului Angheluţă Vasilie. În cadrul acestei adunări am prezentat sub o formă provizorie o detaliere a fiecăruia dintre motivele menţionate. Faptul că în cadrul adunării generale extraordinare au luat cuvântul mai mulţi tovarăşi precum şi faptul că nu am participat, la nici un nivel, la discuţii şi analize privind hotărârea mea m-a determinat să fac o completare a materialului în cadrul adunării generale extraordinare.

Totuşi în cadrul acestui material nu am prezentat modul, cel puţin bizar, în care tovarăşul Lahaci Constantin, secretarul comitetului de partid, a condus adunarea generală şi în special aprecierea voturilor membrilor organizaţiei de bază. În acest material nu am prezentat nici aspectele negative ale modului în care tovarăşul director Maer Pavel a discutat, în 2 iunie 1981, cu mine în prezenţa tovarăşei Marinescu Veronica, (care era o colegă de serviciu, programatoare în oficiul de calcul – n.n.), după cum nu am prezentat nici contribuţia tovarăşei Marinescu la mărirea tensiunii discuţiei.

Înaintez comitetului de partid materialul prezentat în cadrul adunării generale extraordinare, cu completări, material constând în 7 file (incusiv aceasta).

Sper că acest material va fi utilizat pentru asigurarea desfăşurării eficiente a activităţii întreprinderii, pentru prosperitatea tuturora. Asigur şi pe această cale că voi face totul, în mod paşnic, pentru progresul întregii omeniri, pentru consolidarea păcii.

Timişoara, 9 iunie 1981.

S.S. Indescifrabil

1. Rezultatele activităţii mele profesionale, modul în care acestea au fost analizate şi apreciate de conducerea întreprinderii

În ultimii ani rezultatele activităţii mele profesionale au fost apreciate astfel: satisfăcător pentru 1978 a fost comunicat, întregului colectiv de analişti, abia la sfârşitul lunii martie 1979; calificativele pentru 1979 şi 1980 nu au fost încă comunicate oficial (cel puţin colectivului de analişti).

Neconcordanţele dintre conţinutul fişei de apreciere şi calificativul acordat (pentru 1978) m-a determinat să solicit lămuriri tovarăşului Novac Pavel, conducătorul Oficiului de calcul, dar acesta a refuzat spunându-mi că dacă nu-mi convine calificativul să fac contestaţie la Comitetul Oamenilor Muncii, ceea ce am şi făcut.

În contestaţia adresată COM am solicitat să-mi fie expuse clar, acele aspecte din activitatea mea pe care am depus-o în 1978 care au determinat diminuarea calificativului.

După aproximativ 100 de zile, deci cu încălcarea hotărârii CC al PCR şi a legii nr. 1/1978, COM-ul mi-a comunicat că respinge contestaţia dar nu mi-a dat nici un răspuns la lămuririle pe care le-am solicitat.

Cu toate că am înaintat contestaţia la COM, am cerut, în continuare, tovarăşului Novac Pavel ca, în mijlocul colectivului, să-mi explice motivele calificativului acordat şi să-mi dea cel puţin câteva indicaţii pentru ca să-mi pot îmbunătăţii activitatea. La toate solicitările tovarăşul Novac Pavel a răspuns negativ, răstit, netovărăşesc.

Atât în contestaţia făcută la COM cât şi în discuţiile avute cu tovarăşul Novac Pavel sau în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază nu am pretins că activitatea pe care am depus-o a fost ireproşabilă.

Astfel, în 1978 am terminat cursul de specializare postuniversitară ca analist-proiectant de sisteme informatice, curs organizat de Centrul de Proiectare Automată a Datelor din cadrul Academiei “Ştefan Gheorghiu” – Bucureşti, dar nu am susţinut proiectul de absolvire având ca temă “Analiza şi (re)proiectarea sistemului informaţional corespunzător activităţii Calculaţia şi întocmirea comparativului consumurilor de materiale, pe produse şi comenzi”.

În acest sens precizez fapul că, după ce am început cursul de specializare, tovarăşul Novac Pavel a trasat ca sarcină de serviciu unui colectiv realizarea lucrării amintite mai sus; cu toate că am solicitat să realizez eu lucrarea, sau să fiu inclus în colectivul de realizare, tovarăşul Novac Pavel a refuzat şi nu a repatizat alte lucrări.

Astfel, în mod intenţionat, tovarăşul Novac Pavel a căutat să-mi creeze dificultăţi în realizarea proiectului de absolvire a cursului de specializare.

Faptul că nu am susţinut proiectul de absolvire a fist însă folosit de tovarăşii Novac Pavel, Radu Ioan şi Niculescu Marian¹pentru a mă discredita în faţa organizaţiei de bază atunci când luam atitudine faţă de lipsurile manifestate în cadrul activităţii de informatică din întreprindere.

Atitudinea negativă a tovarăşului Novac Pavel, a celorlalţi tovarăşi din conducerea politică şi administrativă a întreprinderii precum şi a membrilor organizaţiei de bază reiese şi din faptul că deşi se cunoştea că atât eu cât şi alţi colegi (tovarăşii Pfeiffer Emil, Fabian Pal) nu am susţinut proiectele de absolvire a cursurilor de specializare postuniversitară, nu s-au luat măsuri pentru remedierea acestor situaţii².

Calificativul pentru 1978, precum şi calificativele pentru 1979 şi 1980 sunt de natură să pună sub semnul întrebării calitatea pregătirii profesionale şi politice; aceste calificative pun sub semnul întrebării calitatea mea de membru al Partidului Comunist din România³

2. Modul neştiinţific, păgubitor, în care este condusă activitatea de informatică, îndeosebi în întreprindere.

La nivelul întreprinderii, activitatea de informatică se caracterizează, ca şi celelalte activităţi, prin manifestarea defectuoasă a funcţiilor conducerii (planificare, execuţie, coordonare) atât în ceea ce priveşte conducerea compartimentelor de informatică (oficiul de calcul).

Contrar indicaţiilor date de conducerea partidului comunist, privind dezvoltarea economico-socială planificată, din 1974 şi până în prezent nu a fost elaborat nici un plan (cincinal, anual etc), la nivelul întreprinderii, pentru definitivarea activităţilor de informatică, care să precizeze, clar, obiectivele acestor activităţi şi modalităţile de realizare a acestora. Astfel, conducerea politică a întreprinderii, membrii acesteia şi în special secetarul comitetului de partid al întreprinderii (tovarăşul Băruţă Gheorghe, până în 1979 şi tovarăşul Lehaci Constantin, în prezent), precum şi conducerea administrativă a întreprinderii, membrii acesteia şi în special directorul întreprinderii (tovarăşul Dobrean Cornel, până în 1979 şi tovarăşul Maer Pavel, în prezent) nu au asigurat desfăşurarea planificată a activităţii de informatică. Acestă deficienţă a caracterizat – şi caracterizează încă – şi conducerea oficiului de calcul (realizată de tovarăşul Hochstasser Ştefan, până în 1976 şi apoi de tovarăşul Novac Pavel⁴).

Faptul că forul tutelar al întreprinderii, Centrala Industrială de Tractoare (CIT) Braşov, a transmis întreprinderii şi sarcini de plan privind activitatea de informatică nu a fost suficient pentru a asigura desfăşurarea eficientă a acestei activităţi, a lipsit şi lipseşte încă aportul întreprinderii la planificarea activităţii de informatică proprii. Absenţa propunerilor de plan privind activitatea de informatică, propuneri elaborate în cadrul întreprinderii, constituie un indiciu al desfăşurării defectuase, contrar legii, a planificării acestei activităţi şi pune sub semnul întrebării caracterul ştiinţific al activităţii de planificare atât la nivelul întreprinderii cât şi la nivelul forurilor tutelare (CIT Braşov, ICI etc⁵).

Existenţa, în cadrul oficiului de calcul, a planurilor de muncă lunare constiutuie, prin conţinutul lor, o dovadă a conducerii neştiinţifice a activităţii de informatică; aceste planuri nu sunt corelate în cadrul unui plan la nivelul compartimentului, nu au continuitate şi sunt elaborate în funcţie de inspiraţia şi dispoziţia conducătorului compartimentului, tovarăşul Novac Pavel.

Realizarea defectuoasă a funcţiei de planificare a avut – şi are – ca efecte realizarea defectuoasă a funcţiilor de execuţie şi coordonare, atât la nivelul conducerii politice şi administrative a întreprinderii cât şi la nivelul conducerii oficiului de calcul. Este posibil ca această situaţie dificilă, negativă, să nu se manifeste şi la nivelul forurilor tutelare?

La acestă situaţie critică, a activităţii de informatică, a contribuit în mare măsură şi Centru Teritorial de Calcul Electronic Timişoara (CTCET), colaboratorul întreprinderii şi executantul majorităţii proiectelor existente în înreprindere⁶.

În prima etapă de desfăşurare a activităţii de informatică în întreprindere, CTCET a condus lucrările pentru analiza generală a sistemului informaţional al întreprinderii. Un obiect prioritar al acestei analize îl constituia planificarea realizării sistemului informatic pentru conducerea activităţi întreprinderii, planificare care – cu modificări realizate în timp – trebuia să constituie cadrul general al activităţii de informatică din întreprindere.

Existenţa în cadrul oficiului de calcul a dosarelor privind “analiza generală”, conţinutul acestora constituie un exemplu a modului “ştiinţific” în care CTCET şi specialiştii din cadrul întreprinderii au “înţeles” să pună bazele activităţii de informatică în întreprindere⁷. Semnificativ este faptul că din 1974 şi până în prezent “analiza generală” nu a fost actualizată conform dezvoltării întreprinderii, iar de utilizat a fost utilizată aproape exclusiv de elevii şi studenţii practicanţi⁸ Claborarea cu CTCET s-a materializat în proiecte a căror elaborare a necesitat un considerabil efort (uman, financiar şi material) din partea întreprinderii, dar aceste proiecte nu sunt încă în exploatare. Singura excepţie o constiutuie proiectul privind “Evidenţa Contabilă a Materialelor (ECM)”, aflată în exploatare, dar şi aceasta cu o serie de modificări şi completări realizate de analiştii din întreprindere⁹. Proiectele privind “Calculul necesarului de aprovizionat”, “Urmărirea contractelor cu furnizorii” sunt practic abandonate, iar proiectele privind “Lansarea producţiei şi manoperei” şi “Urmărirea producţiei” sunt obiectul unor eforturi considerabile dar perspectivele utilizării lor eficiente sunt foarte neclare; resursele au fost – şi sunt – consumate fără rezultate pozitive pentru întreprindere¹⁰. De remarcat atitudinea negativă a CTCET care odată cu predarea documentaţiei lucrărilor a încetat să urmărească asigurarea utilizării complete şi eficiente de către beneficiar a lucrărilor proiectate, lăsând astfel beneficiarul în situaţii dintre cele mai grele (cu o documentaţie incompletă şi greu de utilizat).

Dintre membrii organizaţiei, îndeosebi cei care au şi funcţii de conducere, nu cred să poată careva să exemplifice concret că activitatea de informatică a contribuit la creşterea eficienţei activităţii pe care o desfăşoară; dacă poate atunci ar fi bine să facă acesta în cadrul prezentei adunări generale¹¹.

Situaţia critică a activităţii de informatică a fost constatată şi de Comitetul Oamenilor Muncii (COM), în februarie 1981, dar situaţia persistă.

Cauzele principale ale acestei situaţii sunt situate la nivelul întreprinderii şi constau în activitatea membrilor conducerii întreprinderii faţă de necesitatea de a acumula şi utiliza şi un minimum de cunoştinţe de informatică precum şi în faptul că este menţinut la conducerea oficiului de calcul tovarăşul Novac Pavel în pofida rezutatelor activităţii de informatică.

În ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor conducerii activităţii de informatică pot spune că tovarăşul Novac Pavel nu a colaborat cu colectivul de analişti din întreprindere, în probleme profesionale dar în schimb a participat şi participă, la curăţirea sălii calculatorului, la transportul cartelelor de la recepţie la calculator şi la alte asemenea acţiuni gospodăreşti mai impotrante decât grija pentru utilizarea eficientă a milioanelor încredinţate de întreprindere, de stat¹².

Pentru a prezenta la un nivel mai amănunţit situaţia activităţii de informatică supun aprobării adunarii generale propunerea ca tovarăşul Novac Pavel să elaboreze şi să prezinte un material privind:

• volumul de resurse financiare alocate activităţii de informatică din 1974 şi până în prezent,

• proiectele realizate în colaborare cu CTCET, starea lor şi volumul de resurse financiare pentru elaborarea fiecăruia,

• echipamentele din dotarea oficiului de calcul, valoarea acestora şi dacă sunt utilizate şi în ce scop,

• contribuţia concretă, a activităţii de informatică, la conducerea activităţii întreprinderii.

Dar pe lângă aspectele negative există şi aspecte pozitive cum ar fi activitatea depusă de tovarăşi ca Pavelescu Magdalena şi Fabian Pal a căror eforturi nu pot, ele singure, să, îndrepte situaţia oficiului de calcul.

În ceea ce mă priveşte semnalarea repetată, în cadrul adunărilor generale şi/sau a şedinţelor de grupă sindicală, a aspectelor negative din activitatea de informatică a avut un singur rezultat: deteriorarea continuă a relaţiilor cu tovarăşul Novac Pavel precum şi cu membrii conducerii politice şi administrative a întrepriinderii.

Dar situaţia critică a activităţii de informatică precum şi a altor activităţi, la nivelul întreprinderii, influenţează în mod negativ şi mediul economico-social până la cel mai înalt nivel.

3. Modul neştiinţific şi neprincipial în care îşi desfăşoară activitatatea membrii organizaţiei de bază precum şi membrii conducerii politice şi administrative a întreprinderii

Din 1974, de când sunt membru al organizaţiei de bază nr. 9 TESA, activitatea organizaţiei se desfăşoară conform unui şablon ce poate fi identificat prin studiul registrului de procese verbale ale adunărilor generale ale organizaţiei.

În cadrul fiecărei adunări generale se prezintă, în general, informarea politică (cuprinzând la modul cel mai general principalele evenimente de politică internă şi externă), o informare foarte sumară privind activitatea politică (nu şi profesională) a unui tovarăş (dar nu membru al conducerii politice şi/sau administrative a întreprinderii), un material sau o dare de seamă etc.

Adunările generale sunt prezidate, cu rare şi mici excepţii, de componenţii unui anumit grup din cadrul organizaţiei (parcă pe baza principiului rotaţiei), grup care poate fi reconstituit tot pe baza registrului de procese verbale ale adunărilor generale ale organizaţiei.

În general, domneşte o atmosferă de nerăbdare a membrilor organizaţiei, de a ajunge mai repede acasă, sau o atmosferă de resemnare, supărare sau somnolenţă.

Rareori în cadrul adunărilor generale se pun probleme a căror mod de rezolvare să fie stabilit şi aprobat de organizaţia de bază.

Nu pot afirma că membrii organizaţiei sunt cu toţi rău intenţionaţi, dar pot afirma că cei care nu sunt aşa atunci se complac într-o atitudine de nepăsare.

În decursul anilor am prezentat de mai multe ori aspectele negative ale activităţii de informatică (din păcate predominante faţă de cele bune). Poziţia mea critică faţă de modul în care este condusă activitatea de informatică, faţă de activitatea tovarăşului Novac Pavel, şi autocritică la nivelul colectivului din care fac parte a fost de fiecare dată un subiect de discuţii¹³. În cadrul acestor discuţii au predominat poziţiile neprincipiale adoptate de tovarăşii Lehaci Constantin, Băruţă Gheorghe, Radu Ioan, Niculescu Marian, David Aron, Marinescu Veronica, Schlesinger Alexandru, Komlodi Alexandru, Filip Nicolae¹⁴. Aceştia au făcut totul pentru a devia atenţia organizaţiei de la problemele sesizate şi pentru a prezenta sesizările ca acte de indisciplină profesională şi politică.

Mai mult, au fost formulate şi propuneri care cereau să mi se aplice sancţiunea maximă pe linie de partid, excluderea (tovarăşii Filip Nicoale, Schlesinger Alexandru, Lehaci Constantin, Dumitrescu Nicolae).

Tovarăşii menţionaţi, îndeosebi cei din conducerea politică şi administrativă a întreprinderii, în afară de activitatea netovărăşească adoptată în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei nu au manifestat nici un interes pentru analiza celor sesizate, pentru conlucrarea cu analiştii din cadrul oficiului de calcul în vederea eliminării deficienţelor din cadrul activităţii de informatică¹⁵.

Atenţia conducerii politice şi administrative a fost captată, în mare măsură de probleme ca reamenajarea bazei sportive, amenajarea clubului întreprinderii şi a barului, amenajarea căii de acces la secţia a II-a şi de nu mai puţin importanta problemă a culesului de romaniţă din incinta noului obiectiv de la secţia I-a¹⁶.

Întreb aici conducerea întreprinderii dacă nu cumva imobilele din zona secţiei II sunt incluse în planul de sistematizare?; ce se va întâmpla atunci cu clubul, barul, şi calea de acces?; nu era mai bine să fie prevăzute şi realizate în cadrul noului obiectiv de la secţia I-a?

Manifestând dezinteres faţă de conducerea ştiinţifică, principială a activităţilor întreprinderii membrii conducerii politice şi administrative a întreprinderii nu-şi neglijează nici o clipă interesul personal. Astfel, tovarăşul Lehaci Constantin a fost foarte preocupat de obţinerea la un preţ cât mai convenabil a autoturismului Dacia 1300 cumpărat – nu chiar legal – din patrimoniul întreprinderii, după cum foarte interesat a fost şi în asigurarea unor locuri de muncă bune pentru rudele sale; tovarăşul director Maer Pavel a folosit – şi foloseşte – autoturismul întreprinderii pentru probleme strict personale. O analiză amănunţită a situaţiei economice a fiecărui membru din conducerea politică şi administrativă a întreprinderii ar arăta că această situaţie este prosperă şi eficient condusă spre deosebire de activităţile întreprinderii.

Pentru o analiză amănunţită, cu exemple concrete, în ceea ce priveşte modul în care îşi desfăşoară activitatea membrii conducerii politice şi administrative a întreprinderii sunt necesare şi informaţii privind rezultatele activităţii fiecăruia precum şi volumul recompenselor primite din partea întreprinderii şi a forurilor titulare (îndeosebi financiare: retribuţii, prime etc.), recompense primite de fiecare membru al conducerii de la data încadrării.

Propun prezentei adunări generale să aprobe iniţierea demersurilor necesare în vederea elaborării şi prezentării unei situaţii, nominale, privind volumul recompenselor financiare primite de membrii conducerii politice şi administrative a întreprinderii. Pe baza acestei situaţii se va putea aprecia obiectiv, prin raportare la realizările individuale concrete, meritele fiecărui cadru de conducere.

Neaprobarea de către această adunare generală a organizaţiei de bază a celor două propuneri prezentate anterior ar constitui încă o ilustrare a modului neştiinţific şi neprincipial în care îşi desfăşoară activitatea organizaţia de bază, membrii acesteia.

Nu ar fi fost – şi nu ar fi – posibile apariţia şi repetarea, agravarea dificultăţilor din activitatea membrilor conducerii politice şi administrative a întreprinderii dacă organizaţia de bază, membrii acesteia, ar fi adoptat o atitudine ştiinţifică şi principială în analiza şi soluţionarea tuturor problemelor sesizate.

Conducerea neştiinţifică a întreprinderii – unitatea de bază a economiei naţionale şi a partidului comunist – este cea mai importantă cauză a apariţiei unor aspecte negative la nivelul întregii societăţi inclusiv în ceea ce priveşte politica realizată de Partidul Comunist din România.

4. Unele aspecte ale politicii interne şi externe realizate de Partidul Comunist din România

Politica internă şi externă a Partidului Comunist din România este direct şi decisiv influenţată de modul în care se realizează conducerea politică şi administrativă a unităţilor economico – sociale de bază (întreprinderile), de modul în care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile de bază ale P.C.R. din cadrul acestor unităţi.

Cumularea la nivelul economiei naţionale a deficienţelor şi problemelor rezultate din conducerea neştiinţifică a întreprinderilor constituie cea mai importantă dintre cauzele apariţiei unor efecte, a unor aspecte, negative în politica realizată de Partidul Comunist din România.

În acest context, în ansamblul general al politicii realizate de Partidul Comunist din România există şi persistă unele aspecte cu care nu sunt de acord.

Astfel în domeniul politicii interne, realizate de Partidul Comunist din România, nu sunt de acord cu fapul că nu sau concretizat încă măsurile de asigurare a bunurilor de larg consum, în special alimentare (zahăr, carne, lactate). Dacă în privinţa asigurării acestor bunuri nu sunt probleme la nivelul conducerii politice şi administrative a întreprinderii şi la nivelele superioare atunci nu înseamnă că populaţia nu are probleme, dimpotrivă, problemele sunt reale, există.

Tot în domeniul politicii interne, realizate de P.C.R., nu sunt de acord cu creşterea în proporţii de aproape 100% a preţurilor unor produse şi servicii strict necesare populaţiei cum este cazul la conservele de fructe, legume şi carne, transportul în comun urban, pe căile ferate şi aerian etc. Dacă şi în aceste privinţe membrii conducerii politice şi administrative nu întâmpină probleme, deoarece există recompense financiare sau posibilitatea de a cumpăra la preţ minim autoturismul întreprinderii (deci al oamenilor muncii) sau posibilitatea de a folosi în interes personal autoturismul întreprinderii (consumând combustibilul întreprinderii) nu se poate spune acelaşi lucru despre marea majoritate a oamenilor muncii deoarece aceştia au probleme şi în acestă privinţă.

Un alt aspect al politicii interne, aspect cu care nu sunt de acord, îl constituie şi insuficienta apreciere şi satisfacere a necesităţilor privind îngrijirea noilor născuţi (concedii de maternitate şi concedii individual, pentru îngrijirea copiilor, insuficiente) precum şi majorarea mare a preţurilor pentru articolele necesare creşterii noilor născuţi, a copiilor. Dacă şi în acestă privinţă membrii conducerii politice şi administrative au găsit – şi găsesc – soluţii de rezolvare a problemelor, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre marea majoritate a oamenilor muncii.

Cel mai grav aspect negativ al politicii interne, aspect cu care nu sunt de acord şi care a provocat apariţia celorlalte aspecte negative, îl constituie existenţa unor relaţii neconforme cu prevederile statutului P.C.R. între organizaţiile de bază ale P.C.R. şi membrii conducerii politice şi administrative la nivelul unităţilor economico-sociale de bază.

Un exemplu îl constituie cazul organizaţiei de bază nr. 9 TESA din întreprinderea Thnometal iar existenţa aspectelor negative prezentate sunt o dovadă a faptului că acest caz nu este singular, unic şi izolat.

Influenţa situaţiei conomiei mondiale asupra economiei naţionale nu poate fi desconsiderată dar efectele, aspectele negative prezentate au cauzele majore la nivelul unităţilor economico-sociale de bază deci la nivelul întreprinderilor. Eliminarea acestor cauze constituie responsabilitatea Partidului Comunist din România la toate nivelurile sale de organizare şi conducere.

În ceea ce priveşte aspectele politicii externe realizate de Partidul Comnist din România, nu sunt de acord cu acordarea priorităţii absolute exportului faţă de necesităţile interne, ale oamenilor muncii; ambele obiective sunt la fel de importante.

Apreciez totodată ca posibilă şi necesară intensificarea activităţii partidului şi statului în vederea elaborării de propuneri delaliate privind dezvoltarea colaborării dintre popoare şi eliminarea oricăror bariere de ordin rasial, naţional, politic sau economic.

Dezarmarea generală şi totală o consider un obiectiv nerealizabil în schimb este posibill să fie diminuată şi folosită spre binele întregii omeniri eforturile de înarmare.¹⁷

O serie de persoane sunt cuprinse frenetic de jocul la loto, (6 din 49) în special atunci când se anunţă un câştig mare. Dar care sunt şansele reale de câştig?
    Într-o emisiune la postul de televiziune Realitaea, s-a dezbătut (destul de bine, mi s-a părut, s-au spus lucruri reale) această problemă, dar nu s-au spus toate lucrurile (s-au au fost trecute sub tăcere unele). Aici voi încerca să prezint câteva lucruri, importante după părerea mea.
    În primul rând, vreau să vă comunic că (dacă nu cunoşteaţi acest lucru) doar o parte din încasările loteriei se distribue prin câştiguri. Loteria (aşa este în toată lumea) din plata biletelor pentru extrageri, o parte (40%, în dispoziţiile de organizare se spune 60 - 50%, dar actuala conducere a decis să fie maximul), o reţine pentru plata salariilor angajaţilor (iar plata pentru conducătorii loteriei s-a cifrat la miliarde pe an în anii trecuţi), o altă parte este destinată dezvoltării societătii iar o altă parte este destinată plăţii catre stat a obligaţiilor societătii. Restul, este destinat câştigurilor (40%). Dacă această parte ar fi nulă, atunci societatea loto s-ar desfinţa ar da faliment, pentru că nu ar mai exista stimulul pentru participare.
    În această săptămână s-au câştigat cele 10 milioane (aproximativ) puse în joc. Mă surprinde (înr-un fel) acest lucru şi mă întreb (retoric) ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi făcut scandal legat de „fraudarea” extragerii?
    Nu voi discuta problema aceasta (a fraudei) pentru că ea trebuie dovedită şi nu am mijloacele şi informaţiile necesare. Să considerăm deci că extragerea este „cinstită” şi că are loc în condiţii corecte.
    În acest caz, după cum s-a spus şi în emisiunea amintită, şansele de câştig sunt 1/14 milioane (aproximativ) pentru o variantă jucată.
    Acest lucru fiind real (am calculat şi eu şi aşa este), este evident că şansele sunt mici, dar nefiind egale cu zero, oamenii speră.
    Şansele se consideră că sunt reale, (în statistica matematică) atunci când ele sunt mai mari de 1/20 adică de 5%. Deci pentru a avea  şanse de câştig (cât de cât) ar trebui să jucăm 14 milioane/20 variante adică minim 700000 de variante (fără însă să fim siguri că vom câştiga). În caz contrar, statistica matematică ne spune că şansele nostre de câştig sunt nule (practic nule!).
    Ceea ce-i face pe oameni să participe la joc, sunt câştigurile mari şi poate de aceea loteria este interesată să aibă câştiguri mari (atunci se participă masiv la joc şi câştigurile loteriei cresc). Dar acest lucru poate fi făcut dacă sunt introduse pe un calculator toate variantele jucate, şi studiat care sunt variantele care nu au fost jucate. În acest fel, dacă se alege (dacă se poate face acest lucru) drept câştigătoare o variantă care nu a fost jucată, atunci nu se distribue căştigul la categoria I-a şi câştigul se măreşte (se reportează) pentru săptămâna viitoare. (Legat de acest lucru, mă întreb de ce trebuie ca toate variantele jucate să fie mai întâi cumulate în calculatorul central şi numai după aceea să se desfăţoare extragerea? Nu s-ar putea ca variantele să fie cumulate în acest calculator şi după ce s-a făcut extragerea? De ce este esenţial ca toate biletele să fie introduse în calculator? - cele neintroduse până la ora extragerii sunt anulate. În acest fel este posibil să se aleagă prin calculator, prin soft, varianta câştigătoare, varianta care a ieşit de cele mai puţine ori, dacă nu niciadată. Acest lucru este posibil teoretic, eu nu am date să afirm că el se întâmplă practic).
    (În acest fel, loteria şi-ar asigura o participare mai mare în săptămâna următoare şi câştigurile pentru angajaii ei, sub formă de prime, de stimulente în afara salariilor, ar fi posibil să se distribuie, deoarece planurile de încasări sunt depăşite).
    Dar cum am putea face să câştigăm sigur? Sigur este numai dacă jucăm toate variantele posibile adică cele 14 milioane de variante. Dar cât ne-ar costa atunci? Ne-ar costa 14 milioane înmulţit cu preţul unei variante.ceea ce face rentabilă participarea în aceste condiţii numai dacă câştigul este superior acestei sume atunci ar merita şi bineînţeles dacă am avea banii respectivi. (Deci 14 milioane * 1,5 euro adică 21 milioane euro ceea ce face imposibil ca să se participe la joc în aceste condiţii, adică ar face nerentabilă participarea în condiţiile în care premiul ar fi numai de 10 milioane de euro). Acest lucru ar deveni rentabil numai dacă premiul ar fi superior cifrei de 21 milioane * 1,25 adică de la 27 milioane în sus! (Din premiu se reţine 25% ca impozit).
    De fapt, nu este necesar să încercăm toate variantele. În mod normal probabilitatea ca anumite variante să fie extrase, este foarte mică. De exemplu, este foarte puţin probabil (dar nu este absolut imposibil) ca cifrele consecutive sa fie extrase (de exemplu 20,21,22,23,24 şi 25). Dacă am lua aceste variante şi le-am elimina, ar rămâne cu 43 de variante mai puţin (49-6). Dacă am continua raţionamentul şi am exclude ca 5 numere sa fie consecutive, patru şi trei (am constata că la ultimele extrageri întotdeauna ertau două numeree consdecutive!) am elimina cam 1 milion de variante.
    Continuând raţionamentul am mai putea elimina anumite variante, dacă am aprecia că şi probabilitatea ca să fie extrase cifrele din 2 în 2 (12,14,16.18.20,22) este foarte mică. Probabil că în acest fel  am putea elimina cam 3 milioane de variante (nu am făcut acest lucru, nu am calculat, dar se poate face şi acum aşa apreciez că   aşa s-ar întâmpla). Totuşi numărul variantelor rămâne prohibitiv. (Eu apreciez că prin astfel de raţionamente s-ar putea ajunge până la eliminarea a jumătate din numărul variantelor. La un moment dat am încercat să fac acest lucru şi am reuşit să elimin cam 3 milioane de variante, dar am renunţat pentru că oricum rezultatul nu mă ducea la un număr pe care îl puteam susţine financiar).
    Deci, dacă o persoană participă la acest joc cu o variantă simplă, şansele lui de a câştiga sunt nule (practic).Şansele lui pot creşte dacă participă cu mai multe variante (şi sunt reale la peste 700000 de variante simple - dezavantajul este că în acest caz şi costurile cresc) şi de asemenea se pot mări şansele dacă se participă la jocuri în colectiv, când însă se diminuează câştigurile (care se împart la participanţi). (Există foarte multe sisteme de joc colectiv, şi pentru oricare, şansele de câştig sunt mai mari decât participarea individiuală).
    Un prieten are (afirmă el) o metodă prin care cresc şansele de câştig. Nu ştiu dacă are dreptate, dar sunt de acord că şansele de a câştiga cu variante simple este aproape egal cu zero.
    Dacă vă preocupă problema, va fac cunoscut că această persoană este un italian şi are un site pe internet unde se pot obţine informaţii despre metoda lui. Adresa de pe internet este: www.casanogiuseppe.it
    În concluzie, dacă jucaţi, nu speraţi să câştigaţi. Dacă acest lucru se va întâmpla, bucuraţi-vă, el se va întâmpla numai datorită hazardului (care s-ar putea să fie influenţat… după cum unii afirmă).
    Nu există o metodă prin care să facem să câştigăm sigur. Acest lucru este calculat de organizatorii jocului şi este împiedicat. Loteria, este interesată să câştige cât mai mult. Câştigurile ei sunt cu atât mai mari cu cât participă mai mulţi la joc. Din acel 1,5 euro pe care îi depun un număr mare de jucători, îşi asigură câştigurile mari loteria şi în special conducătorii săi. Ei sunt interesaţi ca premiile să crească pentru că astfel participarea creşte (până la o limită) şi ei pot săşi măreasca câştigurile. Este oarecum asemănător cu situaţia dintr-o mare companie capitalistă. Cu cât compania este mai mare, cu atât directorul acesteia (managerul ei) poate săşi stabilescă un salariu mai mare, pentru că este susţinut de un număr mare de angajaţi.

 

Recent, într-un discurs cu privire la problemele educaţiei, preşedintele republicii susţinea că trebuie realizat un acord naţional pe problemele educaţiei.

Dacă suntem de acord cu acest “acord naţional pe probleme de educaţie” mă întreb de ce numai pe problemele educaţiei? Este de exemplu SANATATEA mai puţin importantă? Nu ar fi necesar un accord naţional pe problemele sănătăţii? Sau pe alte probleme cum ar fi dezvoltarea durabilă a României.

Ar fi multe probleme pentru care s-ar impune un acord naţional. Reamintesc faptul că au mai fost încercări în acest sens (de exemplu cele iniţiate de domnul Iliescu acum vre-o câţiva ani, dar aceste eforturi au rămas doar un deziderat, ba chiar mai mult, unele personae au râs de un astfel de demers.

Având în vedere aceste lucruri îmi exprim speranţa ca aceste eforturi să fie încununate de succes, dar, având în vedere că la noi nu există o înţelegere minimă a necesităţii efortului de înţelegere şi de compromis, nu cred că se va reuşi în final să se construiască acest pact.

Legat de acest lucru imi exprim din nou o părere personală despre educaţie:

Consider educaţia UN DREPT FUNDAMENTAL AL TUTUROR PERSOANELOR. Acest drept nu trebuie îngrădit în nici un fel, nici măcar de sărăcie. Ar trebui ca tuturor persoanelor, indiferent de venituri, să li se asigure posibilitatea de a învăţa măcar până la nivel mediu. Ar trebui deci ca învăţământul, până la un anumit nivel (apreciez nivelul mediu ca fiind acesta) să fie gratuită, să aibă posibilitatea toate personele de la sase la pasprezece ani să participe (în condiţii bune) la procesul de învăţământ.

Atrag atenţia asupra unei afirmaţii a preşedintelui. Spunea dânsul că persoanele care nu au un grad de instruire cât de cât ridicat, nu au posibilitatea de încadrare în muncă şi au (din acestă cauză) un nivel de venituri redus. Lucrurile pot fi privite şi invers: Venitul redus pe care îl au au făcut ca nivelul lor de instruire să fie redus. Este un cerc vicios, din care numai printr-o instruire neîngrădită se poate scăpa.