Conceptii personale

Cascada Beusnita, langa Ochiul Beiului, Muntii Banatului.

Am folosit acesata cugetare, pentru a cincepe prezentarea acestor diapozitive, deoarece intre ea si frumusetea locurilor pe care vreau sa le prezint exista cred o asemanare estetica.

Alte imagini ale cascadelor Beusnitei…

Fiind relativ apropiati de Timisoara, muntii Aninei, desi de inaltime mica sunt propice organizariiunor excursii datorita pitorescului lor deosebit.

Fiul meu impreuna cu sotia, la cascadele Beusnitei.

In acesti munti, in lupta dintre ape si calcar au rezultat minunatele chei ale Nerei cu turniri zvete, cu pereti abrupti sub forma de clenturi si panze care stramteaza albia sau se dau la o parte facand loc poienilor largi in care cresc frumoase flori.

Imagini ale ceilor Nerei vazute de sus si ale “drumului roman”.

Cateva frumose flori fotografiate in excursiile mele…

Facandu-si loc prin podisul calcaros al prolazului, apele au sapat salbaticele chei ale Carasului, cu pinteni calcarosi ce se intrepatrund formand numeroase meandre…

Cheile Nerei, de la nivelul apei

urmate de raul inspumat, ca si frumoasele chei ale Minisului cu largiri si stramtori urmate de soseaua modernizata.

Fiul meu in “tunelul” din drumul roman.

Din actiunea dizolvanta a apei asupra carbonatului de calciu a luat nastere lacul Ochiul Beu, aflat la 20 de km sud de Anina, continand apa deosebit de curata, avand o culoare verde-albasruie cum nu poate fi vazuta in alta pare,

precum si spectaculoasele cascade ale Beusnitei.

In apropierea acestor locuri pitoresti se afla o frumoasa poiana numita de unul din colegi (care din pacate nu se mai afla acum printre noi) POIANA FERICIRII, poate si datorita efortului pe care l-am depus pentru a ajunge acolo.

Un apus de soare este desigur frumos fie ca il admiram la mare, la Timisoara, in Bucuresti pe malul lacului Herastrau, dar bineinteles cu totul altfel arata un apus de soare intr-o excursie in muntii Apuseni de exemplu.

Muntii Apuseni, fiind relativ apropiati de Timisoara, fiind spectaculosi nu atat prin inaltimea lor care nu trece cu mult peste 1800 de matri, avand culmi domoale sunt deosebit de propice turismului cu cortul.

In centru muntilor Apuseni se gasesc muntii Bihorului, partea cea mai interesanta sub aspect turistic din tot masivul. Datorita alternarii in acest masiv a rocilor solubile (calcare) cu roci ce nu pot fi dizolvate de apa, in acesta zona relieful este de un tip cu totul deosebit.

Chei, abrupturi, pesteri, avene, izbucuri, cascade la care se adauga elemente mai putin importante ce intregesc ansamblul cum sunt campurile de lapiezuri si doline, toate impreuna fac ca in acesti munti, aproape la fiecare pas sa fie ceva deosebit de vazut, de admirat.

La ambele cabane se poate ajunge si pe drumurile carosabile cu autobuze ale intreprinderii de transporturi.

Cabana Padis, asaltata vara de un numar deosebit de mare de turisti, se gaseste in centrul muntilor Bihor, in apropierea obiectivelor turistice de care am vorbit anterior.

De aici se pot organiza un numar destul de mare de excursii de o zi in circuit. In aceste excursii printre alte locuri ce merita a fi vizitate, se numara si Groapa de la Barsa, o depresiune in care se gaseste una din cele mai mari pesteri din tara.

Este vorba de complexul Pestera Neagra - Zapodie, de peste 10 km lungime, de care vorbeste Constantin Chirita in “Ciresarii”. Alaturi de pestera se gaseste si Lacul Negru, adanc de 8 m, desi mic ca suprafata.

Raul, numit de aici incolo “Galbena”, curge tunultuos intre chei stramte, printer pereti de sute de metri inaltime, chei ce reprezinta continuarea de alta data a tunelului Cetatilor al carui tavan s-a prabusit.

Cheile Galbenei, monument al naturii, se remarca in special prin frumusetea sI tenacitatea lupei dintre apa si stanca. Traseul turistic este cand suspendat deasupra vaii, cand coboara la nivelul apei. In unele locuri pentru a-l putea parcurge au fost montate cabluri.

In curgerea sa, apa e nevoita uneori sa faca salturi spectaculoase. Deseori ea patrunde in stanca formand mici pesteri, cel putin una din ele putand fi parcursa de turisti.

Prin pitorescul si frumusetea sa, cheile Galbenei se detaseaza ca unul din principalele obiective turistice ale muntilor Apuseni. In acest traseu in circuit mai pot fi vizitate Pestera Focul Viu, Poiana Florilor precum si alte oboective turistice cum ar fi Groapa de la Barsa sau Groapa Ruginoasa.

Daca parcurgem muntii cu cortul, vom avea posibilitatea sa admiram o serie de alte obiective intre care se detaseaza Groapa Ruginoasa, imensa ravena active sapata de curentii formati in urma ploilor, dublata de actiunea vanturilor, fenomen unic in tara.
De la Groapa Ruginoasa, coborand prin padurea de fag, pe un traseu marcat nu prea bine, vom ajunge in Valea Sighistelului, deosebit de interesanta in special pentru speologi.
In portiunea superioara, Valea Sighistel creaza un canion deosebit de salbatic. Peretii care se apropie pana la un metru distanta au o inaltime de pese trei zeci de metri. Lungimea totala a canionului este de 200 m.
Valea Sighistelului este insa cunoscuta in special prin cele peste 15 pesteri pe care le adaposteste, intre care cea mai mare si mai frumoasa este Pestera Magura.

Fiind orizontala, aceasta pestera este usor de parcurs, insa culoarele destul de complicate pun anumite probleme de orientare. Sala Mare, Sala Palmierilor, Galeria Santurilor, Sala Uriasilor, Marele Dom, Cimitirul, Sala Gotica si Sala Liliecilor, iata cateva din denumirile formatiunilor si salilor din acesta pestera.

Pestera Magura, ca si alte pesteri din Valea Sighistelului si din alte zone este frumos ornate. Din actiunea apei asupra calcarului s-au format galerii uneori largi, alteori stramte, bia fasand corpul omenesc sa le parcurga. Dizolvand roca dura milimetru cu milimetru, in decursul zeci si sute, mii poate sute de mii de ani si depunand in alte locuri substanta dizolvata, au rezultat forme uneori masive, ateori de o mare gingasie. Admirand frumusetea acestor creatii ale naturii avem datoria sa le pastram, sa le ocrotim.

Iarna, un strat gros de zapada imbraca acesti munti, inca de la mijlocul lunii Decembrie. Partiile prelungi din zona Padisului ofera conditii bune pentru invatarea sky-ului, ca si pentru practicarea sky-ului de fond.

Vapada abundenta, mai ales in conditiile unui tinp insorit, da peisajului un farmec aparte, greu de uitat.

Dar, datorita inexistentei unor partii amenajate, dotate cu instalatii care sa faciliteze urcarea pantelor, Padisul se preteaza cu precadere in special la excursii pe schiuri.

Desigur, o excursie pe schiuri este mai greu de facut decat o excursie vara si cere un echipament deosebit. Frumusetea une astfel de excursii insa o face sa merite efortul necesar. Intr-o astfel de excursie vom ajunge sa parcurgem zone cu zapada proaspata, neatinsa inaintea noastra.

In astfel de excursii se poate ajunge in Poiana Ponor, in Lumea Pierduta si cu o buna conditie fizica se poate urca pana in Saua Cumpanetelu sau chiar si pana la Stana de Vale.

Muntii Retezat sunt cei mai apropiati munti inalti. Ei au inaltimi semete si lacuri neasemuite in frumusete, un relief dur, cu totul altul decat cel din Apuseni. Aici se afla peisaje degajate, pe spatii largi, strajuite de varfuri inalte acoperite de lespezi, vai prelungi larg rasfrante in cuiburi de caldari glaciare in care sclipesc lacuri linistite.

Partea centrala a masivului Retezat cuprinde varfurile cele mai inalte (peste 30 de varfuri de peste 2300 m inaltime) si cea mai intinsa retea de vai si lacuri glaciare. Este regiunea considerata cea mai inalta din tara avand inaltimea medie de peste 2350 m.

Cabana cea mai usor accesibila dinspre Timisoara este cabana Pietrele, unde in luna mai aparew primavara si prin stratul de zapada ce se subtiaza tot mai mult apar brandusele.
Urcand culmea Lolaia, aflata in apropierea cabanei, se pot cuprinde cu privirea atat crestele nordice paralele ce se desprind din creasta principala nordica, cat si varfurile principale ale masivului, Retezat, Pelega, Papusa Vf. Mare.

Aceste varfuri si culmi te imbie sa le urci, sa le cuceresti inaltimea. Acest lucru nu si-l pot permite decat cei ce cunosc bine muntele, doar cei ce-l respecta. In conditii de iarna mai ales se poate intampla ca o greseala facute sa coste mult, uneori chiar viata.

Soarele straluceste parca mai puternic, orbindu-ne.

Dar iata-ne ajunsi sus in Curmatura Bucurei. Zapada imbraca pietrele, iar vantul, jucandu-se cu zapada, a creat concretiuni asemanatoare celor create de apa in pesteri.

Din Curmatura Bucurei admiram zonele inconjuratoare. Spre sud, acoperiti de nori, se gasesc culmile Dragsganu, iar undeva in spatele ei Cabana Buta,.
Spre vest, Judele isi etaleaza inaltimile doar norii incercand sa le intreaca.

Iar spre sud-vest varful Retezat, de peste 2480 m se detaseaza net pe cerul albastru.
Ajunsi aici nu ne putem opri ci urcam mai sus in vf. Custura Bucurei si in dreapta observam zona prin care am urcat.

Revenind in Curmatura Bucurei putem admira sub noi cel mai intins lac glaciar din tara, lacul Bucura, acum acoperit de geata.

In scurta nastra trecere in revista a reliefului muntos al tarii, nu putem trece cu vederea cei mai inalti munti dina tara Muntii Fagaras. Lantul nordic al acestor munti se intinde de la vest la est pe o distanta de 70 km fiind alcatuiti dintr-o puzderie de creste si de piscuri ascutite (zece piscuri trecand de 2500 m).

Pe creasta principala a acestui masiv se pot numara peste 20 de varfuri de peste 2000 m inaltime, intre care Negoiu, Caltun, Vanatoarea lui Buteanu, Vistea si Moldoveanu trec de 2500 m.

Adeseori in caldarile glaciare superioare varfurile muntilor se oglindesc in cristalul taurilor ramase dupa topirea ghetarilor. Unele din ele, cum este si lacul Caltun, de o frumusete neasemuita, alaruri de formele maiestuase ale custurilor, dau personalitate muntelui.

Tot in preajma crestei principale, pe langa lacul Caltun, ce-l putem admira in aceasta imagine, se gasesc frumoasele lacuri Avrig, Iezerul Caprei, Podragul, Podragelul lacurile din Valea Rea, si multe altele.

Din activitatea ghetarilor conjugate cu efectele ingheturilor si dezgheturilor repetate a rezultat si relieful semet si infricosator al custurilor. Aproape pretutindeni pe creasta principala, coastele e intrertaie in creste ascutite pe care trec mai mult ciopoarele de capre negre si din cans in cand doi trei oameni…

Daca pe alocuri nu gasim custuri in schimb gasim abrupturi stancoase la poalele carora s-au adunat imense grohotisuri si naruituri de stanci, unele de forme ciudate. Este inimaginabila pentru ce ce nu a vazut inca, grandoarea unui peisaj sterp, cu pravalituri de blocuri uriase, carora lichenii, singurul semn de viata, le dau un colorit galben verzui.
Din lacurile glaciare isi trag adeseori viata taurile ce pornesc la inceput firave prin vaile unde altadata se tarau ghetarii, apoi cresc vazand cu ochii prabusindu-se d eobicei in volburile unor cascade impresionante cum sunt cascada de marmura a Serbotei sau Cascada Balei, a Urlei si altele.
Iarna se instaleaza in Fagaras la inceputul linii decembrie. In cursul iernii la inaltimile mari cade o cantitate de zapada cumulata de 7 - 8 metrii grosime. Purtata de vanturi zapada se depune neuniform, formand cornise spre nord si est, ceea ce face deosebit de greu accesul spre creasta.

In urma ninsorilor abundente se produc deseori avalanse. Aici, in muntii Fagaras, s-au semnalat cele mai mari avalanse din tara care au facut multe victime. Dar chiar si vara Fagarasul face victime in special datorita inconstientei unoir persoane ce pleca la drum fara un echipament corespunzator, necunoscand traseul sau uzand de bauturi alcoolice.

Datorita dificultatilor pe care le prezinta percurgere pe timp de iarna a traseului de creasta, a crestelor Fagarasului, acesta constiuie o piatra de incercare pentru orice alpinist.
Deseori iarna, particule fine ale ceturilor cristalizeaza sub forma de chiciura pe marile abrupturi nordice fagarasene. Atunci intregul munte capata un aspect himalaian.

In frumoasa caldare a Podragului, alaturi de lacul cu acelasi nume, intr-o solida constructie de piatra, se afla cabana turistica Podragu, cabana aflata la cea mai inalta cota din Fagaras (peste 2130m).

Iarna aici se gasesc excelente partii de schi relieful glaciar oferind pante de toate categoriile. Apropierea crestei principale cat si inaltimea la care ne aflam face posibila in conditii relativ usoare ascensiunile pe creasta sau in saua spre lacul Podragel.

Pe langa acesta cabana, in masiv exista o serie de alte locuri de adapost cum ar fi cabanele Suru, Negoiu, Balea, Valea Sambetei si Urlea care acopera lungimea crestei principale si fac posibila vara, parcurgerea ei in etape de cate o zi.

Cel ce este indragostit de munte rezista greu tentatiei de a urca un varf, mai ales in conditii de iarna si in secial atunci cand are ajutorul unui alpinist. Asa am ajuns in vf. Galasescu Mare la peste 2470 m, intr-o splendida zi senina. De aici, privind spre sud pantele muntelui sunt domoale, rotunjite…

Iata insa cum apare cresta principala a aestui masiv, intr-o zona ce se parcurge relativ usor. Urcusul in creasta s-a efectuat prin zona umbrita, abrupta.

Spre vest, in stanga crestei principale, se detaseaza sub cativa norisori cumulus, acoperisul Romaniei format din culmile Vistea si Moldoveanu, intre care se afla spintecatura Vistei, unite intre ele printr-o muchie.

Intr-o vara am plecat cu doi prieteni, cu masina lor, intr-o excursie spre Herculane. Pe drum am facut o serie de fotografii, din care, cateva, mai reusite, le prezint aici.

Am ajuns in cele din urma la Herculane, unde ne-am plimbat pe malul raului Cerna si, pentru ca era destul de frig, am provit apa si ne-am plimbat prin padure. Am vazut de asemenea Domogledul si frumoasele provelisti ale Muntilor Cernei.

Am vazut mai apoi “Ochiul Beiului” si “Cascadele Beusnitei” o suita de trei caderi de apa, nu foarte inalte, dar destul de spectaculoase. Intr-o imagine am fotografiat rucsacul meu, pe un podet de traversare din apropierea lacului.

Pe drum am putut admira Nera, in toata splendoarea sa.

Cascadele Beusnitei admirate de fiul meu imppreuna cu mama sa.

Intre cascadele Beusnitei si lacul Ociul Beiului, se gaseste o poiana frumosoasa (la 15 minute distanta). A fost numita de unul dintre membrii grupului nostru “poiana fericirii”.
Sunt imagini care imi amintesc de frumoasele zone din tara, de faptul ca aceste peisaje trebuie sa fie protejate si admirate!

Imaginea il prezinta pe un bun prieten, care din pacate nu se mai afla astazi printre noi, alaturi de Dana, fica unei colege pe care am luat-o cu noi in excursie. Interesant mi-a parut faptul ca, desi exista o colega de excursie care o cunostea mai bine (eu n-o vazusem decat cu putin timp inainte de a pleca in excursie) atunci cand trebuia sa urcam un pic mai dificil pentru a ajunge la a doua cascada si colega i-a spus sa ramana si sa ne astepte, ea mi-a cetrut mie incuvintarea iar eu, dupa ce m-am sfatuit cu colega mea, am lamurit-o, lasand-o sa vina si ea. Era pacat (mi s-a parut mie, sa fi venit pana acolo si sa nu fie lasata sa vada tot ceea ce se putea vedea).
Acum este femeie in toata firea, este casatorita, dar nu am mai vazut-o de atunci.

Am plecat dim Timişoara cu maşina prietenilor nostri până la Sibiu şi apoi pe Valea Oltului până la Brezoi. Aici am cotit la dreapta pe un drum secundar spre staţiunea Voinesa.
Imediat cum ne-am îndreptat spre Voineasa am trecut peste un frumos baraj.

Ajunsi la Voinesa (o staţiune destul de mare, cu hotel şi cu alte posibilitaţi de distracţie pe care noi nu prea le-am utilizat) ne-am instalat şi am vizitat statiunea aşezată pe un teren în pantă.

Aici am facut diverse excursii prin locurile frumoase din apropiere, am vizitat obiectivele turistice (în staţiune se organizeaza excursii în aceste locuri) şi am facut plajă pe malul unor râuri care se găsesc din abundenţă pe aici.

Locurile nu sunt extraordinare. Mie imi plac în mod deosebit munţii Apuseni, cu fenomenele lor deosebite. Dar aici ne-am simţit bine, am văzut acestă zonă pe care nu o mai văzusem din România.

PDL este de fapt o anagramare a vechi denumiri a PLD deci din acestă privinţă denumirea nu este nouă şi ar putea da satisfacţie PLD (dar mă întreb cum se vor mulţumi cu ea PD-iştii).
Dar ce este de fapt PD şi PLD?
În ceea ce priveşte PLD, lucrurile sunt clare şi anume, la un moment dat s-a creat o dizidenţă în PNL ca urmare a dorinţei unor fruntaşi PNL de a lucra împreună cu PD (alianţa DA) spre deosebire de ceilalţi, care doreau oprirea acestei colaborări. Deci PLD este (şi ei susţin acest lucru) „un partid realmente liberal” spre deosebire de PNL care ar fi trădat „alianţa” şi ar fi un partid nedemocratic, anexat lui Dinu Patriciu (petrodolarii).
Privind PD, situaţia este mai complicată. PD este un partid ce îşi are originile în 1992, când s-a desprins din FSN şi a devenit un partid de centru stânga, afiliat (până recent) la internaţionala socialistă dorindu-se o dizidenţă la PDSR şi apoi la PSD (sau la Ion Iliescu la început), pentru ca apoi să fie un partid împotriva PSD şi spun acest lucru pentru că acest partid (şi numai acesta din toată lumea) a votat NU la primirea PSD în Internaţionala Socialistă, pe de o parte şi pentru că acest partid (şi iarăşi este singurul) care are înscris în programul său interdicţia de a face o alianţă cu PSD.
Deci acest partid era un partid de centru stânga (când era condus de P. Roman) pentru ca să devină de DREAPTA când la conducerea sa a ajuns Traian Băsescu.
Acum „Zeus” (conform unei recente porecle care i se dă lui T. Băsescu printre membrii PD), a dorit să-şi facă un mare partid prezidenţial (copiind ceea ce a făcut în Rusia Putin). Numai că asta s-a întâmplat acum, când PLD a reuşit să se impună (nimeni, sau puţini erau aceea care credeau că PLD va reuşi să treacă de 5% la recentele alegeri). De aceea s-a creat acea animozitate despre care vorbeam şi care cred că se va accentua în cele ce urmează.
De altfel PD ca partid ce a făcut el? Ce a creat? Prin ce se face el remarcat?
În ultimul timp susţine proiectul alegerilor uninominale printr-o metodă propusă de PSD în anul 2005. Eu sunt împotriva acestui proiect pentru că scopul acestuia este să simplifice foarte mult scena politică şi să creeze doar două partide prin metode pe care eu le consider nedemocratice (vezi dacă ai alte păreri ceea ce am scris în celelalte postări anterioare). Acest proiect se voia aplicat de către PSD pentru a creşte în preferinţele electoratului, atunci când el evea peste 33% şi era cel mai mare partid şi deci avea şanse să culeagă majoritatea (adică peste 50%, deoarece aceasta înseamnă majoritate) preferinţelor, având în vedere că prin votul în două tururi se preconiza acest lucru, aşa cum acum este interesat PD-ul în aceleşi scop şi nu de dragul cetăţenilor, care chipurile, ar fi foarte interesaţi de acest mod de vot.
În ultimul timp s-a discutat şi despre schimbarea legii referendumului, în sensul de a nu fi obligatoriu ca 50% din populaţie să se pronunţe în acelaşi fel pentru ca referendumul să producă efecte. Dar referendumul este exprimarea voinţei întregului popor. De aceea, pentru ca voinţa lui (a poporului să poată fi exprimată, este nevoie de 50% din populaţie, pentru că în acest mod se poate impune, asta înseamnă democraţie, voinţa majorităţii. În alt fel nu putem fi convinşi că populaţia într-adevăr doreşte acest lucru. De altfel în toate ţările referendumul aşa se consideră valid.
Ce alte proiecte importante susţine PD? Cel puţin PSD susţine un proiect numit România Socială. PD nu are (din câte ştiu eu) nici un proiect. Dar se bat cu pumnul în piept că „luptă împotriva corupţiei”. Cum au luptat împotriva corupţiei? Ce corupţie au rezolvat, au adus-o la lumină (în afară de faptul că a fost acuzat, la televizor) Remeş şi Mureşan? Ce au rezolvat cu asta? Cum o duc românii mai bine? Au venit la conducere cu sloganul „Să trăiţi bine!”. Cine trăieşte astăzi bine? Asta a făcut PD-ul şi asta este el în stare să facă. Să se laude şi să nu facă nimic.
În consecinţă eu cred că acest partid se va dizolva încet încet până la dispariţie, o dată cu „Zeus”, cu conducătorul său spiritual şi practic.

Referendumul este un exemplu de exercitare de către societate (cetăţenii ei) a democraţiei. Referendumul este un mod de exprimare a părerii societăţii asupra unor probleme pe care aceasta le are, cu privire la o serie de aspecte privind viaţa societăţii.

Cu privire la acest lucru, vreau să-mi exprim şi eu anumite opinii.

Tema care se supune referendumului trebuie să fie o temă asupra căreia să fie avizată întreaga populaţie (pentru că altfel, fie că populaţia va refuza să participe, fie exprimarea sa nu va fi concludentă, pentru că populaţia se va exprima în necunoştinţă de cauză). De aceea, temele supuse referendumului sunt oarecum limitate în LEGEA REFERENDUMULUI. Dar se consideră că preşedintele poate convoca referendum pe tema votului uninominal (care este o temă de interes general).

Problema votului uninominal, după părerea mea, nu este o temă propice pentru referendum, pentru că ea este o temă foarte disputată între specialişti şi nu există o rezolvare (pe plan mondial sau european) unitară. Mai mult, în unele state (exemplu Italia), după o perioadă în care s-a utilizat un sistem de vot uninominal, s-a revenit la cel utizat acum la noi şi anume votul pe listă. Mai mult, pentru parlamentul european se utilizează numai votul pe listă în toate statele.

Discuţia privind votul uninominal este deci o problemă complexă (datorită marelui număr de tipuri de vot uninominal, datorită complexităţii explicării tipurilor de vot uninominal, precum şi datorită modului în care acestea îşi manufestă efectul – adică rezultatul lor asupra celor aleşi). Se spune că votul uninominal va avea ca efect schimbarea clasei politice. Acest lucru se va întâmpla indiferent în ce mod se va realiza votul uninominal. Dar, întrebarea este: va fi această schimbare în bine? Dacă nu, nu este mai bine să lăsăm lucrurile aşa cum sunt ele în acest moment?

Sigur că, dacă vrem să schimbăm viaţa politică cu orice preţ, atunci vom adopta o formă (indiferent care – şi atunci nu are importanţă felul votului uninominal) de vot uninominal. Dar oare este bine aşa?

În sistemele democratice, forul care este chemat să rezolve problemele legate de legi, de legiferare, este sistemul legislativ, adică parlamentul. Aceasta deoarece, prin felul în care acesta este constituit (apartenenţă din toate, sau cel puţin din majoritatea păturilor sociale – ale partidelor – ale minorităţilor şi ale tuturor formaţiunilor, alese de către popor) are reprezentare democratică, reprezentare care se doreşte acum să fie schimbată. Aici se discută, se dezbat problemele pe care le are societatea şi, în final, se ajunge (dacă se ajunge) la o soluţie negociată, la un acord între reprezentanţii societăţii, care este exprimată prin lege. Aceasta exprimă de fapt limitele la care a ajuns societatea în momentul respectiv.

Legile nu sunt toate bune, ele sunt perfectibile, dar modul în care parlamentul a ajuns la exprimarea lor este oricum mai bună decât modul în care ar fi conceptut-o o persoană. Acesta ar fi exprimat părerea sa, sau părerea unui grup din care aceasta face parte. În parlament se ajunge la o părere negociată a majorităţii parlamentarilor, deci la o părere democratică. Acest lucru nu poate fi făcut prin referendum, pentru că exprimarea sa este prin da sau nu, iar problema aceasta (a votului uninominal) este mult, prea mult simplificată exprimată prin da sau nu, şi aceasta din multitutinea de forme de vot uninominal. Pentru a vedea care sunt unele aspecte pe care le prezintă votul uninominal m-am documentat pe internet. Acolo am găsit anumite lucruri şi anume:

Unul din articolele interesante este cel de pe blogul Gabrielei Creţu, deputat european PSD. În acest articol se arată:

În concluzie: regulile electorale (care se utilizează în alegeri) pot să deturneze voturile sau sau să ajute unele partide pentru a ocupa mai multe locuri decât ar fi trebuit conform regulilor democratice.

Există mai multe sisteme de vot “uninominal”. Sunt unele proporţionale, semiproporţionale sau mixte, cu diferite variante. Care din ele ar trebui ales?

După cum se vede din acestă hartă, răspândirea sistemelor de vot este foarte diferită. În Europa se utilizează sistemul de vot proporţional (cel utilizat acum la noi, Polonia, Bulgaria etc), sistemul uninominal cu două tururi de scrutin (Germania şi Franţa) şi cel mixt, în celelalte ţări.

În Europa însă, sistemul proporţional este cel mai răspândit (în 23 de tări). Din acest sistem face parte şi sistemul pe listă, utilizat acum la noi şi aceasta deoarece acest sistem este cel mai democratic.

În acest tabel se indică ce influenţă are sistemmul de vot asupra mandatelor obţinute de deputaţi şi senatori. Se vede că în cazul sistemului de vot uninominal cu două tururi de scrutin, în cazul rezultatelor din anul 2000, în parlamentul României ar fi existat doar două partide, (PDSR şi UDMR) iar în cazul sistemului mixt (cum este şi cel propus de Prodemocraţia, ar fi rămas doar trei partide în parlament. Presupun că în cazul utilizării acestor sisteme la alegerile din 2008, vor rămâne în parlament doar PD, PSD şi poate PNL (cu un mic procent).

În acestă figură sunt prezentate concluziile: o parte din avantazele şi dezavantajele sistemelor electorale. Ele trebuie analizate cu multă atenţie deoarece efectele lor asupra democraţiei sunt foarte mari. Ele pot scoate din parlament (deci din viaţa politică, din legislativ, din viaţa de emitere şi validare a legilor, o serie de partide ca reprezentanţi ai poporului.

În acest sens, eu consider că este necesară o dezbatere mai susţinută, care nu poate fi făcută cu ocazia referendumului (în referendum este pusă o singură întrebare, cu privire la un singur sistem de vot, raspunsul fiind cu da sau nu, ceea ce este o mare simplificare).

Am studiat şi alte materiale.

1. Vot proporţional pe liste închise.

Votul proporţional pe liste închise este actualul sistem de vot din Romania. În acest sistem, partidele desemneaza o listă de candidaţi care se ordonează de fiecare partid politic în parte. În funcţie de numărul de voturi obţinut de lista respectivă , în Parlament au acces candidaţii în ordinea aşezării lor pe listă .

Caracteristici:

Votul proporţional pe liste închise conduce la o reprezentare sporită şi stimulează prezenţa partidelor mici în Parlament. În schimb, determină dependenţa candidaţilor de conducerea partidului şi nu de alegători. De asemenea, acest sistem produce o guvernare instabilă, deoarece în Parlament ajung şi partide mici fragmentând spectrul politic. Un guvern format în aceste condiţii nu reprezintă intenţia votului majorităţii, fiind format prin negocieri în coaliţie.

2. Vot proporţional pe liste deschise.

Votul proporţional pe liste deschise este o formulă rar utilizată, deoarece procesul de votare este relativ complicat. În acest sistem, partidele desemnează un număr de candidaţi, care sunt aranjaţi pe listă în ordine alfabetică şi nu în ordinea propusă de partid. În acest fel, electoratul are posibilitatea de a se exprima nu doar în favoarea unui anumit partid, ci şi în favoarea unui anumit candidat.

Caracteristici:

Şi în acest caz avem de a face cu o reprezentare sporită care va stimula prezenţa partidelor mici în Parlament. Pe de altă parte, candidaţii sunt mai dependenţi de alegători decât în cazul votului proporţional pe liste închise. Totuşi, prezenţa candidatului pe lista ordonată alfabetic este decisă tot de partid chiar dacă putem vorbi despre o responsabilizare a aleşilor faţă de electorat. Şi în această situaţie vom avea o guvernare instabilă , cu un guvern format prin negocieri în coaliţie.

3. Vot uninominal majoritar.

În cazul votului uninominal majoritar, candidaţii parcurg două etape. În prima etapă au loc alegeri interne în partidul din care aceştia fac parte. După desemnarea lor de către partid se intră în competiţia electorală propriu-zisă. Candidaturile sunt individuale, iar într-o circumscripţie se alege un singur parlamentar şi anume cel care obţinut cele mai multe voturi.

Caracteristici:

Sistemul produce o reprezentare a majorităţii, chiar dacă uneori această majoritate poate însemna 15 % (în cazul multor candidaţi de valoare apropiată). Oricum, minorităţile dar şi.partidele mici sunt dezavantajate, sistemul de vot determinând un Parlament cu 2 – 3 partide. Pe de altă parte, partidele politice sunt descentralizate, iar organizaţiile locale sunt autonome. De asemenea, prin acest sistem rezultă şi responsabilitatea candidaţilor în faţa alegătorilor, circumscripţia electorală păstrînd o legătură foarte strânsă cu alesul ei. Totuşi, acest sistem mai are şi avantajul de a produce o guvernare stabilă existând chiar posibilitatea ca o majoritate să fie formată de un singur partid.

4. Vot uninominal în douã tururi (acest sistem este cel propus de referendum).

Votul uninominal în două tururi este practicat pe scară largă. În esenţă, este acelaşi lucru cu votul uninominal majoritar, cu deosebirea că în acest caz, dacă niciun candidat nu a obţinut 50 % + 1 vot din primul tur, se organizează cel de al doilea tur de scrutin la care participă primii doi clasaţi. Acest sistem se foloseşte în România în cazul alegerii primarilor sau al preşedintelui ţării.

Caracteristici:

Pe lângă caracteristicile de mai sus, mai trebuie adăugat şi avantajul unei reprezentări sporite, deoarece mandatul se adjudecă cu o majoritate simplă, chiar dacă ea este obţinută în al doilea tur de scrutin.

5. Vot uninominal cu compensare (mixt) (acest sistem de vot este cel ales în cazul asumării răspunderii Guvernului).

Votul uninominal cu compensare este cel mai potrivit şi totodată cel mai folosit. Prin acest sistem de vot, se aleg în mod direct şi prin vot uninominal majoritar, jumătate dintre mandatele aflate în competiţia electorală . Cea de a doua jumătate a mandatelor, se repartizează la nivelul fiecărei circumscripţii electorale pentru ceilalţi candidaţi, evident, pentru cei mai bine plasaţi.

Caracteristici:

Sistemul asigură o mai mare reprezentare minorităţilor şi a partidelor mici şi combină avantajele votului de listă cu avantajele votului uninominal. Organizaţiile locale ale partidelor sunt autonome şi au responsabilitatea propunerilor. De asemenea, se asigură răspunderea candidaţilor în relaţiile cu alegătorii, acesta fiind de altfel principalul obiectiv al introducerii acestui sistem. Un dezavantaj ar fi că aleşii trebuie să îşi finanţeze singuri campaniile electorale, ceea ce ar diminua şansele candidaţilor mai puţini avuţi. Totuşi, acest dezavantaj există şi acum, pentru că nu partidul finanţează campania electorală a candidatului, ci candidatul însuşi.

Un alt sistem de vot propune domnul Pruteanu, anume:

Sistemul de vot adecvat pentru România, la ora actuală, după opinia mea fermă (Domul Pruteanu n.n.), este sistemul uninominal pe liste. În ce constă acesta? Partidele alcătuiesc liste de candidaţi, în care numele sunt trecute în ordine alfabetică:

Cetăţeanul primeşte toate listele, alege partidul care-l interesează şi, pe lista respectivă, aplică ştampila pe un singur nume, cel care i se pare cel mai bun. Dacă doreşte, el poate să aplice cîte o ştampilă şi pe alte liste.

Marele avantaj al acestui sistem este acela că, păstrînd rolul decisiv al partidelor într-un sistem democratic, lasă cetăţeanului alegerea propriu-zisă a persoanei care îl va reprezenta. Partidul este astfel interesat să găsească oameni cu adevărat atrăgători, pentru că el nu mai poate decide aprioric favoritul / favoriţii

De acea, în ceea ce mă priveşte, în 25 noiembrie, (când presupun că vor fi alegerile şi referendumul), eu mă voi prezenta la alegeri pentru parlamentul European, dar nu mă voi prezenta la referendum. Aceasta deoarece referendumul nu rezolvă problema.

Aici este valea Pietrele, care duce până în creastă, inde se poate (urcând şaua Bucurei) ajunge la lacul cu acelaşi nume.

Pe acelaşi drum, pe valea Pietrele, se poate ajunge şi apoi se poate urca spre vârful Retezat, (2470 m) care dă numele întregului masiv. Se spune că un “viteaz” a retezat vârful acestui munte cu un paloş, supărat pentru că nu a putul să-l urce.
Noi am parcurs drumul până la vârf (în stânga) şi am făcut plajă, atât pe valea Pietrele c’t şi pe culmea Lolaia (în mijloc). Drumul pe valea Pietrele conduce pe la “Pitra Prânzului - în dreapta) .

Mai admirăm încă o dată cumea Lolaia (care începe de la cabana Pietrele şi străjuieşte valea cu acelaşi nume) şi apoi, trecând pe lângă vârful Retezat (în dreapta, unde un coleg a schiat în timp ce noi am urcat pe vârf), mergând în
continuare, ajungem la curmătura Bucurei.

În aceste imagini este prezent, în toată splendoarea sa, vârful Retezat (în st’nga şi în dreapta) iar în centru este o fotografie cu un răsărit de soare, care se inregistra pe la ora 10.00.

De aici se deschide o provelişte inmpresionantă spre cele patru zări: pe creastă (pe un vârf din apropiere, Vf. Bucura II, este imaginea prezentată).

Spre sud, se vede, jos sub noi, lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din ţară.
Spre nord, de unde am venit, se vede valea şi (în ceaţă) vf. Retezat.
Mai prezint aici o imagine cu noi, fotografiaţi în drum. În imagine este şi dl Ritişan, antrenor de schi şi alpinism, pe care l-am cunoscut în acestă excursie şi care ne-a bucurat cu prezenţa sa.